îndruma
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ɨn.dru'ma/
Verb
| Conjugarea verbului îndruma | |
| Infinitiv | a îndruma |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
îndrumez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să îndrumeze |
| Participiu | îndrumat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a arăta cuiva drumul, a îndrepta în direcția potrivită; a călăuzi.
- (v.refl.) (reg.) a se îndrepta spre o țintă, a pleca la drum, a porni.
- (v.tranz.) a călăuzi pe cineva într-un domeniu, în viață.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online