Moghilău
Moghilău | |||
Могилів-Подільський | |||
— Oraș — | |||
Orașul văzut iarna | |||
| |||
Poziția geografică | |||
Coordonate: 48°27′N 27°48′E / 48.450°N 27.800°E | |||
---|---|---|---|
Țară | Ucraina | ||
Regiunea | Vinnița | ||
KOATUU | 0510400000 | ||
Atestare | |||
Componență | Odaia, Soneacine | ||
Suprafață | |||
- Total | 21,63 km² | ||
Altitudine | 79 m.d.m. | ||
Populație (2012[1]) | |||
- Total | 32,099 locuitori | ||
- Densitate | 1.484 loc./km² | ||
Fus orar | UTC+2 | ||
Cod poștal | 67904 | ||
Prefix telefonic | +380 4337 | ||
Localități înfrățite | |||
- Cavriglia | Italia | ||
- Końskie | Polonia | ||
- Šaľa | Slovacia | ||
- Bălți | Republica Moldova | ||
- Pitești | România | ||
- Środa Wielkopolska | Polonia | ||
Prezență online | |||
Site-ul orașului GeoNames OpenStreetMap relation | |||
Modifică date / text |
Moghilău, cunoscut și ca Movilău (în ucraineană Могилів-Подільський, transliterat: Mohîliv-Podilskîi) este un oraș regional în regiunea Vinița, Ucraina, reședință a raionului cu același nume. În afara localității principale, cuprinde și satele Odaia și Soneacine. Este situat la frontiera cu Republica Moldova, vis-a-vis de orașul Otaci, pe malul stâng al Nistrului.
Demografie
Conform recensământului din 2001, majoritatea populației orașului Moghilău era vorbitoare de ucraineană (92,25%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (7,06%).[2]
Istoric
Este atestat documentar în 1595 ca moșie a voievodului Moldovei Ieremia Movilă, de unde și numele de Moghilău sau Movilău. Peste puțin timp voievodul moldovean oferǎ localitatea ca dar de nuntǎ fiicei sale, cǎsǎtorite cu un nobil polonez din cunoscuta familie Potocki.
Timp de mai multe secole orașul a făcut parte din Polonia, devenind un important centru urban al regiunii Podolia. Din anul 1743 orașul s-a bucurat de așa-numitul drept de Magdeburg, care-i conferea o anumita autonomie în raport cu puterea centrală. În anul 1793, urmare a celei de-a doua împărțiri a Poloniei, Moghilăul a fost anexat de Imperiul Rus, devenind reședință de județ în gubernia Podolia. Din vara anului 1941 și pânǎ în primăvara anului 1944 a fost reședință județului omonim, Județul Moghilău, în guvernământul Transnistriei, aflat sub administrație românǎ.
Ghetoul Moghilău
Înaintea ocupației germano-române a orașului în iunie 1941 locuiau în oraș circa 10,000 evrei. În toamna acelui an au rămas în localitate în jur de 3000-3,700, după ce o parte fuseseră recrutați în armata sovietică sau evacuați cu ea spre est de către autoritățile sovietice, iar alții au fost omorâți de unități germane și române. [3], [4]Ed. Ghettos Encyclopedia Institutului Yad Vashem, Ierusalim</ref>
După al doilea război mondial orașul devine un important centru industrial, în special industrie alimentară și construcția de mașini. La recensământul populației din 1989 la Moghilău erau atestați 36 mii locuitori, preponderent ucraineni. Conform recensământului din 2001 în oraș locuiau 32,2 mii locuitori, scăderea populației datorându-se în principal emigrației evreiești.
Atracții turistice
Printre obiectivele de interes turistic ale orașului se numără catedrala ortodoxă Sfântul Nicolae (1754), biserica ortodoxă Sfânta Parascheva (1775) și biserica ortodoxă Sfântul Gheorghe (1819). În oraș funcționează un muzeu al ținutului și un colegiu de medicină.
-
Fosta farmacie, construită în 1902
-
Monument dedicat lui John Lennon
-
Biserica Sf. Nicolae
-
Statuie dedicată lui Mihail Buianov
-
Bustul lui Nikolai Gogol
-
Complex de cladiri comerciale (aripa din spate) datând din 1909
-
Biserica Sf. Alexandr Nevski, construită în secolul al XIX-lea
-
Biserica Sf. Alexandr Nevski
-
Biserica Sf. Alexandr Nevski
-
Monument arhitectural
-
Biserica Sf. Nicolae
-
Gara feroviară
Referințe
- ^ Cities & towns of Ukraine
- ^ „Rezultatele recensământului din 2001 cu structura lingvistică a regiunii Vinnița pe localități”. Institutul Național de Statistică al Ucrainei. Accesat în .
- ^ Florence Heymann - Bottles in the Sea, Letters of Deported Jews in Mogilev (Transnistria), November-december 1941 în Local History, Transnational Memory in the Romanian Holocaust, ed. Valentina Glajar și Ed Teodorescu, pp.77-89 (Palgrave, Macmillan, 2011
- ^ Theodor Lavi, Jean Ancel - Pinkas kehilot Romania (Cartea comunităților evreiești din România), p. 466
Legături externe
- Cum a fondat o colonie dincolo de Nistru rivalul lui Mihai Viteazu, 14 septembrie 2012, Claudiu Padurean, România liberă