Moghilău

 

Componența lingvistică a orașului Moghilău

     Ucraineană (92,25%)

     Rusă (7,06%)

     Alte limbi (0,56%)

Conform recensământului din 2001, majoritatea populației orașului Moghilău era vorbitoare de ucraineană (92,25%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (7,06%).^[2]

Este atestat documentar în 1595 ca moșie a voievodului Moldovei Ieremia Movilă, de unde și numele de Moghilău sau Movilău. Peste puțin timp voievodul moldovean oferǎ localitatea ca dar de nuntǎ fiicei sale, cǎsǎtorite cu un nobil polonez din cunoscuta familie Potocki.

Timp de mai multe secole orașul a făcut parte din Polonia, devenind un important centru urban al regiunii Podolia. Din anul 1743 orașul s-a bucurat de așa-numitul drept de Magdeburg, care-i conferea o anumita autonomie în raport cu puterea centrală. În anul 1793, urmare a celei de-a doua împărțiri a Poloniei, Moghilăul a fost anexat de Imperiul Rus, devenind reședință de județ în gubernia Podolia. Din vara anului 1941 și pânǎ în primăvara anului 1944 a fost reședință județului omonim, Județul Moghilău, în guvernământul Transnistriei, aflat sub administrație românǎ.

Înaintea ocupației germano-române a orașului în iunie 1941 locuiau în oraș circa 10,000 evrei. În toamna acelui an au rămas în localitate în jur de 3000-3,700, după ce o parte fuseseră recrutați în armata sovietică sau evacuați cu ea spre est de către autoritățile sovietice, iar alții au fost omorâți de unități germane și române. ^[3], ^[4]Ed. Ghettos Encyclopedia Institutului Yad Vashem, Ierusalim</ref>

După al doilea război mondial orașul devine un important centru industrial, în special industrie alimentară și construcția de mașini. La recensământul populației din 1989 la Moghilău erau atestați 36 mii locuitori, preponderent ucraineni. Conform recensământului din 2001 în oraș locuiau 32,2 mii locuitori, scăderea populației datorându-se în principal emigrației evreiești.

Printre obiectivele de interes turistic ale orașului se numără catedrala ortodoxă Sfântul Nicolae (1754), biserica ortodoxă Sfânta Parascheva (1775) și biserica ortodoxă Sfântul Gheorghe (1819). În oraș funcționează un muzeu al ținutului și un colegiu de medicină.

• Cum a fondat o colonie dincolo de Nistru rivalul lui Mihai Viteazu, 14 septembrie 2012, Claudiu Padurean, România liberă