Edisan

În Evul Mediu, Edisanul a fost populat de Ulici, Pecenegi, și mai târziu de Cumani. În urma invaziilor mongole din secolul al XIII-lea a ajuns sub controlul Hoardei de Aur. În secolul al XV-lea este inclus în componența Marelui Ducat al Lituaniei (atunci fiind cunoscut sub numele de Dykra), mai târziu a devenit un teritoriu al Hanatului Crimeei, vasal Imperiului Otoman. Nogaii nomazi au început să se stabilească în regiune după ce au fost forțați să părăsească Asia Centrală. Ulterior, Edisanul a fost încorporat în structurile administrative otomane, ca parte din Eyaletul Silistra cu cetățile Hagibei (Odesa) și Özi (Oceac) ca centre majore. În acest răstimp, Edisanul a fost, din punct de vedere bisericesc, încorporat în Mitropolia Proilaviei sub denumirea de „Ucraina Hanului”.

Edisanul a fost, de asemenea, arena unui conflict mai major dintre nogai care au erau clienții Porții otomane și Cazacii zaporojeni susținuți de ruși.

Imperiul Rus sub Ecaterina cea Mare a început să se extindă în zonă la sfârșitul secolului al XVIII-lea, și, în 1774, Edisanul la est de Bugul de Sud este anexat ca urmare a războiului ruso-turc din 1768-1774.

Prin Tratatul de la Iași din 1792, care a încheiat războiul ruso-austro-turc din 1787-1792, frontiera rusă a fost extins până la Nistru și a preluat regiunea complet. Cei mai mulți dintre nogai au fost deportați de ruși, regiunea devenind în esență, depopulată. În urma preluării rusești, este fondat orașul Odesa în 1794, iar zona a fost populată ca parte a Novorusiei de către coloniști moldoveni/români, ruși și ucraineni, împreună cu un element german semnificativ. Regiunea a fost inclusă în Gubernia Herson și este acum parte din regiunile ucrainene Odesa și Mîkolaiv.

• en A History of Ukraine: The Land and Its Peoples
• en An Historical Geography of the Ottoman Empire: From Earliest Times