Victor Ieronim Stoichiță

Victor Ieronim Stoichiță
Date personale
Născut	13 iunie 1949 (75 de ani)[2] București, România[3]
Cetățenie	Spania[4]  România[5][4]
Ocupație	istoric de artă cadru didactic universitar[*]​ cercetător
Limbi vorbite	limba spaniolă limba franceză[6][7] limba română[7]
Activitate
Alma mater	Universitatea din București Universitatea Sapienza din Roma Universitatea Paris 1 Panthéon-Sorbonne
Organizație	Universitatea din Fribourg[*]​
Premii	Cavaler al Ordinului Artelor și Literelor[*]​ Medalia de bronz CNRS[*]​ (2013)[1]
Modifică date / text

Victor Ieronim Stoichiță (n. 13 iunie 1949, București) este un critic și istoric de artă român.

Înainte să părăsească România, a făcut parte din Școala de la Păltiniș condusă de filozoful Constantin Noica, alături de Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu, etc. A început studiile la Universitatea din București și după primul an reușește la concursul pentru o bursă în străinătate. A absolvit istoria artei, cu o teză de licență susținută la Roma și un doctorat de stat la Paris cu teza Le Prémoderne, Aspects poïétiques et intertextuels dans la peinture du XVIe et du XVIIe siècles. Apropiat al grupului de la Păltiniș și al lui Constantin Noica, Victor Ieronim Stoichița a fost între 1973-1981 asistent la Catedra de istoria și teoria artei la Academia de Arte Frumoase din București. A plecat apoi din România, inițial cu o bursă Humboldt.

A fost profesor invitat al unor prestigioase instituții academice, precum Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales Paris (2002) sau Harvard University (2004-2006). A fost asistent la Catedra de Istorie și Teoria Artei a Academiei de Arte Frumoase din București (1973–1981) și la Institutul de Istorie a Artei al Universității din München (1984–1990), profesor invitat la Sorbona (1987), Göttingen (1989–1990) și Frankfurt (1990). Intre 1991 si 2019 a fost titularul catedrei de artă modernă a Universității din Fribourg, Elveția. În februarie 2007 a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universității Naționale de Arte din Bucureșt, iar în iunie 2022 a primit același titlu de la Universitatea de vest din Timișoara. Universitatea Catolică din Louvain (Belgia) l-a onorat cu același titlu în anul 2011. Este membru al Academiei Europene si membru corespondent al Academiei Nationale a Italiei ("dei Lincei"), al Academiei Regale a Belgiei si al Academiei Poloneze. Este Cavaler al ordinului artelor și literelor al Republicii Franceze din anul 2014. Este membru în comitetele științifice, editoriale sau boardurile unor importante publicații de artă, estetică sau semiotică din Europa și SUA.

Operele sale au fost traduse în limbile germană, engleză, spaniolă, italiană, portugheză, poloneză, rusă, română, turcă, japoneză, coreeană și chineză.