Sică Alexandrescu
| Sică Alexandrescu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  București, România |
| Decedat | (76 de ani) Cannes, Provence-Côte d'Azur, Franța |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | regizor de teatru regizor[*] regizor de film traducător |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Premii | Ordinul Muncii () Ordinul Meritul Cultural () |
Modifică date / text  | |
Vasile (Sică) Alexandrescu (n. , București, România – d. , Cannes, Provence-Côte d'Azur, Franța) a fost un regizor român format la școala realistă a lui Paul Gusty.
A montat comedii ale lui Gogol și Goldoni și lucrări dramatice românești și rusești dintre care fac parte „O chestiune personală” de Alexandru Stein, „Anii negri” de Aurel Baranga și N. Moraru. A fost prim regizor artistic la Teatrul Național "I. L. Caragiale". A fost de două ori laureat al Premiului de Stat.
În anii 1940 a reușit să întrunească toate teatrele importante din București, realizând - fie ca regizor sau ca director de teatru - spectacole cu distribuții extraordinare, în care chiar și rolurile mici erau ținute de mari actori. Între ele:
- „Azilul de noapte” (Gorki), cu: Tony Bulandra, George Vraca, Gheorghe Storin, Romald Bulfinski, Beate Fredanov, Jules Cazaban, Dina și Tanți Cocea, Ion Morțun, Ion Talianu, Agnia Bogoslava, Fifi Harand
- „Tâlharii” (Schiller), cu: George Vraca, Mihai Popescu, Dina Cocea, Cristofor Etterle, Ion Iancovescu, Ciprian
- O noapte furtunoasă (Caragiale), cu: Alex. Giugaru, Florica Demion, Leny Caler, Ion Iancovescu, Gheorghe Timică, Silvia Dumitrescu-Timică.
Distincții
modificarePrin Decretul nr. 43 din 23 ianuarie 1953 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, regizorului Sică Alexandrescu i s-a acordat titlul de Maestru Emerit al Artei din Republica Populară Romînă „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă și pentru activitate merituoasă”.[1] Ulterior (între 1955 și 1960), a primit și titlul de Artist al Poporului.
A fost distins cu Ordinul Muncii clasa I (1952) „pentru munca depusă cu ocazia «Centenarului Caragiale»”,[2] cu Ordinul Meritul Cultural clasa I (1967) „pentru activitate îndelungată în teatru și merite deosebite în domeniul artei dramatice”[3] și cu Ordinul Steaua Republicii Socialiste România clasa a II-a (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.[4]
Teatrul din Brașov îi poartă numele.[5]
Filmografie
modificareRegizor
modificare- O scrisoare pierdută (1954) - în colaborare cu Victor Iliu
- Bădăranii (1960) - în colaborare cu Gheorghe Naghi
Scenarist
modificare- Bădăranii (1960) - în colaborare cu Mircea Ștefănescu
Consultant
modificare- Telegrame (1960)
Operă literară
modificare- Caragiale în timpul nostru, București (1962)
- Un comediant și o fată de familie, București (1967)
- Cu teatrul românesc peste hotare, București (1968)
- General la patru ani, București (1969)
- Povestiri. Marea și mica bătălie teatrală, București (1970)
- Tovarășul meu de drum, tutunul, București (1973)
- Un drum în teatru, București (1980)
Traduceri
modificare- O zi de odihnă de Valentin Kataev, București (1948) în colaborare cu Aurel Baranga
- Cavalerul din Olmedo de Lope de Vega, București (1949) în colaborare cu Aurel Baranga
- Revizorul de N.V. Gogol, București (1952) în colaborare cu Gabriela Leonte
- Fiica omului de Jean de Beer, București (1958)
- Cei șapte frați de Aleksis Kivi, București (1963)
Farsa „Birlic”
modificareIn 1934 Tudor Mușatescu a tradus și adaptat o farsă a autorilor vienezi Franz Arnold și Ernst Bach, pe care regizorul Sică Alexandrescu a pus-o în scenă la deschiderea primei stagiuni a Teatrului Vesel din București. Pe afiș spectacolul a apărut cu titlul „Birlic”. Acțiunea farsei a fost plasată în nordul Moldovei, eroul principal fiind contabilul Costache Perjoiu, poreclit Birlic, din Fălticeni. Rolul lui Costache Perjoiu a fost încredințat tânărului actor Grigore Vasiliu, care a rămas și el ulterior cu porecla Birlic. Numele „Birlic” este de origine turcească („birlik”), însemnând „as la jocul de cărți”.
Note
modificare- ^ Decretul nr. 43 din 23 ianuarie 1953 al Prezidiul Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, publicat în Buletinul Oficial nr. 3 din 26 ianuarie 1953.
- ^ Decretul nr. 74 din 19 aprilie 1952 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne pentru decorarea cu „Ordinul Muncii” și „Medalia Muncii” a unor artiști și tehnicieni de la Teatrele Dramatice din București și din provincie, publicat în Buletinul Oficial nr. 20 din 22 aprilie 1952.
- ^ Decretul nr. 1017 din 6 noiembrie 1967 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea de ordine și medalii unor actori, regizori, pictori scenografi și tehnicieni de scenă, publicat în Buletinul Oficial nr. 96 din 7 noiembrie 1967.
- ^ Decretul nr. 138 din 20 aprilie 1971 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, art. 5.
- ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în .
Bibliografie
modificare- Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1966
Legături externe
modificareArticole biografice
- Vă mai amintiți de: Sică Alexandrescu, 15 februarie 2011, Adevărul
- Vocația capodoperei: Sică Alexandrescu, 6 august 2008, Costin Tuchilă, Amos News