Sergiu Celibidache

 

 

S-a născut la Roman.^[5] Tatăl, Demostene, de origine greacă (Celibidaki), născut în județul Covurlui (Galați), a fost ofițer de cavalerie, prefect al Iașului, și, începând cu 1922, ajutor de primar al aceluiași oraș, iar mama, Maria, născută Brăteanu, în Roman, a fost profesoară de chimie.^[6] La șase luni de la nașterea sa, familia Celibidache se mută la Iași. La vârsta de 4 ani, Sergiu Celibidache începe sa cânte la pian. A studiat matematica, filosofia și muzica în Iași, iar după despărțirea de familia sa își continuă studiile la București și Paris.^[5]

În 1936 pleacă la Berlin unde studiază la Academia de Muzică, având ca profesori pe Walter Gmeindl și Heinz Tiessen (compoziție), Fritz Stein (arta dirijatului). În același timp audiază cursurile de filosofie ale lui Eduard Spranger (psihologie) și Nicolai Hartmann (metafizică).

Abia sfârșite studiile, devine în 1945 dirijor pro tempore al faimoasei Orchestre Filarmonice din Berlin, întrucât directorul acesteia, Wilhelm Furtwängler, fusese suspendat din funcție, fiind suspectat de a fi colaborat cu regimul nazist. Până în 1952, când Furtwängler, reabilitat, redevine șef al orchestrei, Celibidache dirijează peste 400 concerte cu orchestra filarmonică din Berlin, impunându-se ca personalitate muzicală de o excepțională exigență artistică, totuși nu totdeauna comod ca stil de dirijare pentru componenții orchestrei dirijate. Suferă o mare deziluzie când aceștia, în 1954, îl aleg pe Herbert von Karajan dirijor pe viață, ca succesor al lui Furtwängler. Nu a mai revenit la pupitrul Filarmonicii din Berlin decât peste 40 de ani, la invitația personală a lui Richard von Weizsäcker președintelui de atunci al Germaniei, ocazie cu care a dirijat Simfonia a 7-a a lui Anton Bruckner.

Pentru un timp, nu mai are o funcție permanentă, fiind invitat cu regularitate la pupitrul unor renumite orchestre simfonice din America de Sud și europene: Orchestra Radio din Stuttgart (Germania), Orchestra Națională din Paris (Franța), Orchestra Simfonică Radio din Stockholm (Suedia). Între 1960 și 1962 ține cursuri de perfecționare în arta dirijorală la Accademia Musicale Chigiana din Siena (Italia), iar mai târziu la Fontainebleau (Franța) și la München (Germania) pentru tineri dirijori selecționați cu multă severitate.

În 1979 primește funcția de director muzical general al orașului München și de dirijor permanent al orchestrei filarmonice din acest oraș. Sub conducerea sa, Filarmonica din München devine una din cele mai bune orchestre simfonice din lume.

Sergiu Celibidache a fost un mare interpret al muzicii postromantice, fiind recunoscut ca dirijor neîntrecut a simfoniilor lui Anton Bruckner, precum și al impresioniștilor francezi, de la Claude Debussy la Maurice Ravel. Stilul său dirijoral era foarte original, fiind cunoscut în special pentru varietatea tempo-urilor: astfel, cu cât pasajul muzical era mai bogat și mai complex, cu atât tempo-ul devenea mai lent, un stil care dădea un efect deosebit în sala de concert. Din acest motiv, Celibidache a refuzat înregistrările pe discuri.

Printre alte compoziții, Sergiu Celibidache este autorul unui impresionant Requiem, a patru simfonii și al unui Concert pentru pian și orchestră, rămase în cea mai mare parte inedite.

Pentru activitatea sa artistică, Sergiu Celibidache a primit diverse distincții, printre care se pot menționa, cetățean de onoare al orașului München (1992), membru de onoare al Academiei Române (1992), doctor honoris causa al Universității din Iași (1992), Ordinul Maximillian pentru Știință și Artă (Germania, 1993).

Cu soția Ioana, o pictoriță română au avut un fiu, Serge Ioan Celibidachi (* 1968).

A murit la 14 august 1996, la reședința sa, o moară veche din comuna La Neuville-sur-Essonne, departamentul Loiret (la 100 de kilometri de Paris). A fost îngropat în micuțul cimitir din localitate.

În ziua împlinirii a o sută de ani de la nașterea muzicianului, în piața ce îi poartă numele, din municipiul Roman, a fost dezvelit un bust al său.

Cu această ocazie, Serge Ioan Celibidache, fiul dirijorului, a acceptat, în numele tatălui său, distincția de cetățean de onoare al Romanului, acordată postmortem^[7].

Filmul „Grădina lui Celibidache” este regizat de Serge Ioan Celibidache și îl prezintă pe artist în turneele și la repetițiile sale cu Filarmonica din München, al cărei dirijor permanent a fost.

• Sergiu Celibidache — Scrisori către Eugen Trancu-Iași editor Fabian Anton, editura Ararat, 1997, ISBN 973-9310-00-1
• Celibidache, celălalt maestru de Klaus Umbach, traducere Sanda Munteanu, Editura Vivaldi, București, 1998, ISBN 973-9139-92-0
• Sergiu, altfel... de Ioana Celibidache, traducere Sanda Munteanu, Do-minoR, Iasi, 2001, ISBN 973-85108-0-5
• Sergiu Celibidache privit prin cortina de fier de Ioana Raluca Voicu Arnăuțoiu, Editura Ars Docendi, București, 2012, ISBN: 973-558-618-8
• Despre fenomenologia muzicala. Editura Spandugino, București, 2012, ISBN-978-606-84010-5-8
• Celibidache. Intalniri cu un om de exceptie. Texte reunite de Stéphane Mϋller si Patrick Lang, Editura Spandugino, București, 2012, ISBN-139786068401065
• Celibidache și Furtwängler: marele conflict postbelic de la Filarmonica din Berlin de Klaus Lang, traducere Vlad Nicolau, Editura Humanitas, București, 2015, ISBN: 978-973-50-4878-5

• Sergiu Celibidache privit prin cortina de fier, Ioana-Raluca Voicu-Arnăuțoiu, Editura Ars Docendi, 2012 - recenzie1, recenzie2 Arhivat în 4 mai 2014, la Wayback Machine.

• Sergiu Celibidache la AllMusic
• de en fr Fundația „Sergiu Celibidache”
• de Celibidache — Eine Annährung
• de en Site dedicat lui Sergiu Celibidache
• MUZICĂ. In Memoriam Sergiu Celibidache (1912-2012) - Două interviuri cu discipolii și urmașii săi: Raffaele NAPOLI si Rony ROGOFF, Victor Eskenasy, Observator cultural - numărul 632, iulie 2012
• Sergiu Celibidache discography
• A collection of anecdotes revealing Sergiu Celibidache's personality
• Life After Death Reviews of posthumous Celibidache CD releases
• Sergiu Celibidache Foundation website
• František Sláma (musician) Archive Arhivat în 14 septembrie 2019, la Wayback Machine.. More on the history of the Czech Philharmonic between the 1940s and the 1980s: Conductors

• Articol comemorativ preluat din Cronica Română (conține citate din cartea Celibidache, celălalt maestru)
• Vă mai amintiți de: Sergiu Celibidache, 22 martie 2011, Eliza Zdru, Adevărul
• Vă mai amintiți de... Sergiu Celibidache, 24 mai 2011, Simona Chițan, Adevărul
• „Celibidache a fost aproape de România și în comunism“, 23 mai 2012, Diana Toea, Adevărul
• Sergiu Celibidache, un român prea talentat pentru a lupta în Al Doilea Război Mondial Arhivat în 23 martie 2016, la Wayback Machine., 28 iunie 2012, Carmen Anghel, Jurnalul Național
• Sergiu Celibidache, 100 de ani de la nașterea legendei Arhivat în 3 iulie 2012, la Wayback Machine., 30 iunie 2012, Carmen Anghel, Jurnalul Național
• Sergiu Celibidache - 100 O viață, o legendă Arhivat în 26 martie 2016, la Wayback Machine., 20/07/2012 - 26/07/2012, Dumitru Avakian, Romania literara
• Bagheta lui "Kolb" Arhivat în 26 martie 2016, la Wayback Machine., 17/08/2012 - 23/08/2012, Sorin Lavric, Romania literara
• Sunetul crud Arhivat în 27 martie 2016, la Wayback Machine., 27/09/2013 - 03/10/2013, Sorin Lavric, Romania literara
• "Soțul meu, Sergiu Celibidache", 30 aprilie 2014, Marius Chivu, Dilema Veche
• Sergiu Celibidache: filosoful cu baghetă, 4 iulie 2015, Mihai Mincan, Adevărul
• „Celibidache și Furtwängler“, conflictul istoric de la Filarmonica din Berlin, 14 august 2015, Medeea Stan, Adevărul
• Sergiu Celibidache, lecție de respect de sine: „Voi merge cu dvs. în turnee când veți avea aceeași diurnă ca mine. Nu cu fierbător, ibric și ouă fierte de acasă”, 14 august 2015, Monica Andronescu, Adevărul
• Saltimbancul, pilastrul și sfinxul Arhivat în 27 martie 2016, la Wayback Machine., 15 decembrie 2015

• Interviurile Celibidache din La Stampa: „Mulți dintre renumiții mei colegi, pe care mulțimile îi aplaudă, n-au înțeles niciodată nimic.” Arhivat în 31 decembrie 2014, la Wayback Machine., 5 august 2014, Marius Cosmeanu, Mihaela Găneț, România liberă

• de Tânărul Celibidache dirijând Beethoven - Egmont overture pe ruinele Berliner Philharmoniker - 1950
• Celibidache repetând cu Orchestra filarmonică din Berlin simfonia a 7-a de Anton Bruckner (fragment din documentarul „Întoarcerea la Berlin”, în italiană) tKap7mPjamo pe YouTube
• Celibidache, în 1971, dirijând Bolero de Maurice Ravel cu6GZ0BCnh4 pe YouTube
• Celibidache la repetiție: prima parte a Simfoniei Clasice de Serghei Prokofiev la Filarmonica din München (în germană) KRsdH68ycOE pe YouTube
• de Video/Sergiu Celibidache / Munich Philharmonic / Prokofiev Classical Symphony rehearsal
• de it Video/A documentary film in German with Italian subtitle, featuring excerpts of rehearsal of Bruckner Symphony No.7, some historical video clips as well as comments from the former members of Berliner Philharmoniker to the conductor.(1/6)
• Video/Ravel - Bolero. Sergiu Celibidache 1971(2 părți)

Format:Léonie Sonning Music Prize laureates

Format:Berliner Philharmoniker conductors Format:Berlin Radio Symphony Orchestra conductors Format:Swedish Radio Symphony conductors Format:Stuttgart Radio Symphony conductors Format:ONF conductors Format:Munich Philharmonic conductors