Puritanism
| Acest articol sau această secțiune nu este în formatul standard. Ștergeți eticheta la încheierea standardizării. Acest articol a fost etichetat în mai 2010 |
Puritanii se caracterizează prin respectarea libertăților civile, viață simplă, cult religios modest. Aceștia se împart în două grupuri: presbiterienii și independenții. Presbiterienii erau persoane mai în vârstă care doreau păstrarea unității organizării Bisericii Anglicane după principii calvine. Aceștia anunțau democrația parlamentară în Anglia. Independenții erau protestanți.
Există câteva principii care caracterizează mișcarea puritană. Printre cele mai cunoscute sunt următoarele:
- Aderența la teologia calvinistă, care subliniază absoluta suveranitate a lui Dumnezeu.
- Recunoașterea autorității supreme a Bibliei.
- Crezul în importanța predicării Cuvântului, ca mijloc de aducere a oamenilor la Hristos.
- O atitudine militantă pentru obținerea și păstrarea purității Bisericii.
- O moralitate strictă și dominatoare.
- O susținere frecventă a libertății civile.
"Am să-i fac să mă asculte sau am să-i alung din țară !" Aceasta a fost amenințarea rostită de regele Iacob I al Angliei împotriva grupării care tocmai îi ceruse să purifice biserica națională a Angliei (biserica anglicană) de rămășițele de ceremonii și practici catolice fără suport în textul Bibliei. Din cauza cererii lor, cei care i se adresaseră regelui Iacob I aveau să rămână cunoscuți în istorie drept puritani separatiști, oameni ce doreau o întoarcere a bisericii la învățătura și practica Noului Testament, fără nici o toleranță pentru tradiții și învățăturile care sufocaseră sau păgânizaseră Biserica Romano-Catolică de-a lungul istoriei. Puritanii n-au fost un grup de revoluționari, ci buni cetățeni ai Angliei, fermieri, negustori, meseriași și învățați, unii chiar profesori la Universitatea din Cambridge.
Colonizarea puritană din New England a fost rezultatul nemulțumirii unor clerici și laici față de reforma Bisericii Anglicane sub regina Elisabeta I, și al supraviețuirii a ceea ce ei percepeau drept practici papale. Navigând cu Mayflower, o sută de pelerini au ajuns la Cape Cod în noiembrie 1620. Fiind în afara autorității Virginiei, coloniștii și-au creat o Convenție autoguvernantă și astfel a apărut colonia ce s-a stabilit la Plymouth curând după aceea. Miracolul supraviețuirii lor a fost sărbătorit în primul Thanksgiving în 1621.
Bibliografie
modificare- Carpenter, John B. "New England's Puritan Century: Three Generations of Continuity in the City upon a Hill," Fides Et Historia, 30:1, 2003.
- Coffey, John and Paul C. H. Lim (2008). The Cambridge Companion to Puritanism, Cambridge University Press, ISBN 978-0-521-86088-8
- Collins, Owen (1999). Speeches That Changed the World, Westminster John Knox Press, ISBN 0-664-22149-1.
- Gardiner, Samuel Rawson (). The First Two Stuarts and the Puritan Revolution. New York: C. Scribner's Sons. pp. 10–11.
- Lancelott, Francis (). The Queens of England and Their Times. New York: D. Appleton and Co. p. 684. ISBN 1-4255-6082-2.
- C. S. Lewis (). Selected Literary Essays. New York: Cambridge University Press. ISBN 0-521-07441-X.
- Morone, James A. (2003). Hellfire Nation: The Politics of Sin in American History, Yale University Press. ISBN 0-300-10517-7.
- M. Michelle Jarrett Morris, Under Household Government: Sex and Family in Puritan Massachusetts. Cambridge, MA: Harvard University Press.
- Neal, Daniel (). The History of the Puritans. New York: Harper. ISBN 1-899003-88-6.
- Spurr, John. English Puritanism, 1603–1689. Macmillan. ISBN 0-312-21426-X.
- West, Jim (2003). Drinking with Calvin and Luther!, Oakdown Books, ISBN 0-9700326-0-9
Legături externe
modificare- „Puritanism” la DEX online