Limba greacă medievală

Clasificare
Limba greacă medievală
Sistem de scriere	alfabetul grec
limbi indo-europene limbi elenice^⁠(d) limba greacă limba greacă bizantină
Statut oficial și codificare
Această pagină poate conține caractere Unicode
Modifică date / text

Istoria limbii grecești

(vezi și: Alfabetul grecesc)

Limba protogreacă (cca. 2000 î.Hr.)

Limba miceniană (cca. 1600–1100 î.Hr.)

Greaca veche (cca. 800–300 î.Hr.)

Dialecte:
Eolic, Arcado-cipriot, Atic-Ionic,
Doric, Pamfilian; Limba greacă homerică.
Posibil dialect: Macedonean.

Limba greacă comună (Koine)
(din aprox. 300 î.Hr.)

Limba greacă medievală
(cca. 330–1453 d.Hr.)

Limba greacă modernă
(din 1453 d.Hr.)

Dialecte:
Capadocian, Cretan, Cipriot,
Demotic, Griko, Katharevusa,
Pontic, Tsakonian, Yevanic

Limba greacă medievală, greacă mijlocie sau bizantină a fost limba populației grecești și elenizate din statele medievale din Mediterana de Est și oficial limba vorbită a Imperiului Roman (Bizantin) de Răsărit, în special în capitala sa - Constantinopol; o etapă de tranziție între limba greacă veche din antichitate și limba greacă modernă (limba Greciei și a Ciprului).

Evoluția dialectelor grecești de la sfârșitul Imperiului Bizantin până la începutul secolului XX.

Cronologic, limba greacă medievală acoperă aproape întregul Ev Mediu de la divizarea finală a Imperiului Roman până la căderea Constantinopolului în 1453.

Note

Perioadele limbii grecești
cca. 2000 î.Hr.	cca. 1600–1100 î.Hr.	cca. 800–300 î.Hr.	cca. 300 î.Hr.– 330 d.Hr.	cca. 330 d.Hr.–1453 d.Hr.	1453–prezent
protogreacă	miceniană	greacă veche	greacă Koine	bizantină	greacă modernă