Județul Cahul (interbelic)

 

 

Județul se afla în partea estică a României Mari, în sud-vestul regiunii Basarabia. Județul Cahul se învecina la vest cu județele Covurlui, Tutova și Fălciu, la nord cu județul Lăpușna, la est cu județele Tighina și Cetatea Albă, iar la sud cu județul Ismail. Întinderea sa a suferit modificări în nord, unde o treime din Plasa Cantemir a făcut câtva timp parte din județul Fălciu, și în sud, unde limita cu județul Ismail a fost mutată, comunele Brînza, Colibași, Văleni și Vulcănești trecând în subordinea Cahulului, în timp ce comunele Valea-Stejarului, Grecenii-Burlăcenilor și Bulgărica treceau în subordinea Ismailului; de asemenea Plasa „Dragoș-Vodă” cu reședința la Albota a fost redenumită „Mihai Viteazu”. Teritoriul lui face parte actualmente din Republica Moldova, corespunzând aproximativ raioanelor Cahul, Cantemir, Leova, Taraclia și dolayului Vulcănești din Gagauzia.

Teritoriul județului era împărțit în cinci plăși:^[1]

1. Plasa Cantemir,
2. Plasa Ioan Voevod,
3. Plasa Ștefan cel Mare,
4. Plasa Traian și
5. Plasa Mihai Viteazul.

Pe teritoriul județului se aflau două comune urbane: Cahul (reședința județului) și Leova (situată în partea nordică).

Conform datelor recensământului din 1930 populația județului era de 196.693 de locuitori, dintre care 51,2% români, 17,9% găgăuzi, 14,5% bulgari, 7,5% ruși, 4,4% germani, 2,3% evrei ș.a.^[2] Din punct de vedere confesional erau 92,1% ortodocși, 4,3% lutherani, 2,3% mozaici iar restul alte religii.

În 1930 populația urbană a județului era de 17.909 locuitori, dintre care 50,5% români, 19,6% ruși, 17,5% evrei, 1,3% ucrainieni, 1,3% bulgari ș.a.^[2] Orășenimea era alcătuită din 76,5% ortodocși, 17,5% mozaici, 4,7% ortodocși pe stil vechi, 0,7% romano-catolici ș.a.

•  
  Structura etnică a județului Cahul în anul 1930
•  
  Populația județului în anul 1930, după etnie și limbă maternă

 

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Cahul

• Portretul României Interbelice - Județul Cahul