Ioan Zaicu

S-a născut în satul Fizeș (comuna Berzovia), fiind al doilea fiu al lui Adam și al Mariei Zaică. Inițial urmează școala primară la Fizeș, unde s-a născut, având ca învățător pe Martin Țiapu, ulterior fiind transferat la școala germană din Königsgnad. Moartea tatălui în 1880 l-a obligat să treacă la meserie. La recomandarea lui Martin Țiapu a învățat pictura ca ucenic al zugravului Filip Matei, la Bocșa, unde a ucenicit 5 ani și a mai lucrat în calitate de calfă încă 6–7 ani. Din această perioadă datează prima sa lucrare de dimesnsiuni mai mari, Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, pentru biserica din Fizeș, actual în colecția Mitropoliei Banatului. Lucrarea, destul de bine realizată plastic, are, totuși, unele scăderi, cum ar fi fixitatea privirilor.^[1][2][3]

În dorința de a-și perfecționa lucrările a început să strângă bani pentru studii, executând prapuri, ripide, prăznicare și diverse alte obiecte.^[4] La 30 aprilie 1882 adresează o scrisoare, semnată „Ioan Zaică”, comitetului parohial român greco-ortodox din Lugoj, solicitând un ajutor bănesc pentru studii de 300 florini. Ca justificare, anexează lucrarea Judecata lui Solomon, o copie după tabloul lui Poussin. Tabloul, cu dimensiunile 115 × 72 cm (originalul are 150 × 101 cm), a fost inițial destinat, împreună cu cererea, Sinodului Eparhial din Caransebeș, de unde a fost adus împreună cu cererea la protopresbiteriul George Popovici din Lugoj. Comitetul parohial din Lugoj a votat un ajutor lunar de 2 florini din casa bisericii și a lansat două liste de subscripții, una pentru ajutor lunar, iar cealaltă pentru donații. Beneficiind la recomandarea lui Coriolan Brediceanu și de o bursă a Fundației Gojdu, deși sumele erau foarte mici, între anii 1892–1896 a urmat timp de 4 ani cursurile Academiei de Arte Frumoase din Viena. În timpul studiilor a realizat numeroase studii în creion și ulei.^{[5][6][7][8][9]} A pictat portrete, majoritatea femei, printre care și „Fierar odihnind”, datat 1896 și considerat prima lucrare din pictura românească ce abordează tema proletarului.^[10]

Fiind solicitat de lucrări bine plătite, a renunțat la al cincilea an de studii la Viena și a lucrat la Jimbolia (1898–1911) și Timișoara (1911–1914).^[7][11]

În 1897 obține prima sa comandă mare, pictarea bisericii ortodoxe din Nădlac. În timp ce lucra la Nădlac a cunoscut-o pe Vioara Ruga, originară din Jimbolia, cu care ulterior s-a căsătorit.^[12][13] După terminarea lucrării de la Nădlac s-a mutat în casa socrilor din Jimbolia unde și-a deschis un atelier în care și-a desfășurat activitatea până în anul 1911. Apoi, a cumpărat o casă în Timișoara pe strada Porumbescu nr. 9, unde a locuit până în anul 1914. A murit ca urmare a unei complicații rezultate dintr-o aprindere de rinichi din anul 1911, cauzată probabil de o intoxicație cu plumb.^[12]

A execută pictură pe șevalet și pictură monumentală la Comloș, Criciova, Lugoj, Jimbolia, Borlova, Feneș^{[necesită citare]},^[14] Timișoara, Nădlac, Fazecaș-Vărșand, Cernăteaz, Șiclău, Feniș, Ilidia, Pocioveliște, Doclin, Checea, Sânnicolau Mare, Cenadul maghiar.^[12][13] Lucrări de ale lui se găsesc astăzi la Muzeul Banatului, Secția de artă și în colecția Protoieriei ortodoxe din Lugoj.^[8]

Lucrările sale se regăsesc la:

• bisericile pe care le-a zugrăvit;^[15]
• Muzeul Bănățean;^[15]
• Familia Iuliu Chicin: Isus și femeía din Canaan, compozitie mare de circa 150 x 100 cm — inspirată din una din scenele colecției Goldene Bibel, Madona cu Isus în brațe compoziție liberă cu care a câștigat concursul pentru pictarea bisericii din Nădlac, portretele părinților dnei dr. Chicin cu portretul bâtrânului Mihai Chicin din Nadlac, o Scenă cu crinii flori; o Scenă alegorică reprezentând Arta, Știința și Literatura conceputä liber în grisailles; două studii portrete din timpul studiilor în Viena și un desen în creion după un grup reprezentând pe Maria cu Isus în poală;^[15]
• Familia Romulus Ruga în Mehala (Stada Crișan 21): Cina cea de taină, portretul doamnei dr. Chicin născută Ruga, un Autoportret, portretele dlui și dnei Ștefan Luțai, Ursitoarele" compozitie liberă, concepută grandios, dar neterminatá;^[15]
• Fostul ministru Vasile Goldiș: o Madonă cu Isus în brațe;^[15]
• Avocatul Cornel Luțai din Arad: un Nud de bărbat (dorso) în ulei, un Cap de studiu în creion și un portret în ulei.^[15]

• 1896–1897: Biserica „Sf. Ierarh Nicolae” din Nădlac,^[3] pictura din această biserică putând fi considerată drept apogeul activității creatoare a lui Zaicu, fiind totodată principala capodoperă a creației sale.^[9]
• 1900: Iconostasul Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Sebeș.^[16]
• 1900–1903: Biserica „Nașterea Maicii Domnului” din Sânnicolau Mare.^[17]
• 1906: Vechea catedrală ortodoxă română din Arad.^[18][19]
• 1908: Iconostasul bisericii ortodoxe din Csongrád.^[9]
• 1913: Biserica „Sf. Ilie” din Fabric, Timișoara.^[7]

• Lucrări realizate de Ioan Zaicu
•  
  Carnet de student la Academia de Arte Frumoase din Viena
•  
  Scena Iisus Hristos și femeia samarineană la Fântâna lui David de pe iconostasul bisericii ortodoxe din Nădlac, unde ca personajul samaritenei este pictată Vioara Ruga
•  
  Autoportret ca Ioan Botezătorul
  pe icoana împărătească de pe iconostasul bisericii ortodoxe din Nădlac
•  
  Fierar odihnind
•  
  Studiu in ulei
•  
  Studiu de cute
•  
  Studiu de miscare
•  
  Studiu de miscari
•  
  Studiu de nud
•  
  Porțiune a iconostasului bisericii din Nădlac.

• Ioachim Miloia, Pictorul Ioan Zaicu (1868–1914), în Analele Banatului^{[nefuncțională]}, nr. I, 1928, pp. 9–16 (legătură alternativă Arhivat în 23 martie 2018, la Wayback Machine.)
• Petru Țiucra, Pribeagul Pietre rămase: contribuție la monografia județului Arad, Arad: Editura Ramira 2008, ISBN 978-973-88641-7-7, reeditare a ediției din 1936.
• Aurel Cosma, Pictura românească din Banat de la origine până azi Arhivat în 7 noiembrie 2017, la Wayback Machine., Timișoara: 1940
• Rodica Vîrtaciu-Medeleț, Pictorul Ion Zaicu, Timișoara: Editura Facla, 1979.

• Mormântul pictorului Ioan Zaicu (1915) Arhivat în 11 septembrie 2016, la Wayback Machine.
• dspace.bcucluj.ro: BCUCLUJ_FP_280244_1936_002_002.pdf, Luceafărul Feb-1936