Ion D. Sîrbu

Născut în familia unui miner, I. D. Sîrbu a urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universității Regele Ferdinand I din Cluj. După cum declara el însuși, a fost primul student la filozofie care provenea dintr-o colonie de mineri, cu o tradiție muncitorească foarte veche.

În anii 1940 a activat în Cercul Literar de la Sibiu, alături de Ion Negoițescu, Radu Stanca, Ștefan Augustin Doinaș, Cornel Regman, Eugen Todoran, Ovidiu Cotruș, Nicolae Balotă etc.

Dacă Lucian Blaga i-a fost profesor și mentor, ulterior I. D. Sîrbu îi va deveni asistent la catedră profesorului Liviu Rusu. În 1947, devenea cel mai tânăr conferențiar universitar din țară.^{[necesită citare]} Este însă scos din Universitate, epurat de noua orânduire, care îl consideră un filozof cu idei reacționare. Motivul real se pare că a fost refuzul unui denunț abominabil împotriva mentorului său, Lucian Blaga, care în acel moment îi conducea teza de doctorat.^{[necesită citare]}

După câțiva ani de profesorat în învățământul liceal, a fost redactor în București, la revista Teatru, iar apoi la Revista de pedagogie.

În urma unui articol critic referitor la o piesă comunistă, și datorită unei presupuse colaborări cu reacționarii maghiari în perioada Revoluției maghiare anticomuniste din Budapesta 1956, a fost arestat și condamnat politic, întâi la un an, iar apoi pedeapsa a crescut la șapte ani.

După eliberarea din închisoare, lucrează câteva luni în mină, după care, din 1964, i se stabilește domiciliul obligatoriu la Craiova, unde reușește, în cele din urmă, să se angajeze la Teatrul Național din Craiova ca secretar literar. Rămâne sub supravegherea Securității locale si centrale, ofițerul de caz fiind locotenentul (pe atunci) Olimpian Ungherea, care, printr-o ironie a sorții, va deveni la rândul său scriitor după demisia din Securitate^[8].

Publică, după o lungă perioadă de interdicție, piese de teatru, povestiri și două romane pentru copii, cu ecou de critică extrem de redus. Dupa 1989 cărțile sale au provocat o adevărată emoție în rândul intelectualilor români și au constituit exemple de literatură de sertar. Un rol semnificativ în promovarea operei sale l-a avut soția sa, Elisabeta Sîrbu, modelul personajului Limpi din romanul Adio Europa.

Victor Petrini, personajul principal al romanului lui Marin Preda Cel mai iubit dintre pământeni, pare a fi modelat în parte după I.D. Sîrbu.^[9]

A murit la 17 septembrie 1989 în urma unui cancer al esofagului.

La 27 august 2009, lui Ion Dezideriu Sîrbu i s-a conferit, post-mortem, titlul de "Cetățean de Onoare al municipiului Petroșani", pentru întreaga activitate culturală (H.C.L.Nr.210).^[10]

La Petrila există o școală care îi poartă numele,^[11] iar la Petroșani un teatru^[12]. Tot la Petrila este și casa memorială I.D. Sîrbu unde a locuit dramaturgul.

La Petroșani ființează din 1991 Fundația Culturală „Ion D. Sîrbu”.

• La o piatră de hotar (1967),
• Frunze care ard (1968),
• Arca bunei speranțe (1970),
• Întoarcerea tatălui risipitor (1972),
• Sâmbăta amăgirilor (1972),
• A doua față a medaliei (1973),
• Teatru (1976).

• Șoarecele B. și alte povestiri
• Povestiri Petrilene

• Jurnalul unui jurnalist fără jurnal
• Adio, Europa!

• Capodopera sa, romanul Adio, Europa!, un roman alegoric în stilul romanului Maestrul și Margareta al lui Mihail Bulgakov
• De ce plânge mama? (1973), roman pentru copii
• Dansul ursului, roman pentru copii și bătrâni
• Lupul și catedrala, roman distopic

• Iarna bolnavă de cancer, volum de corespondență inedită cu Delia Petroiu, Mina și Ion Maxim, Delia și Ovidiu Cotruș
• Traversarea cortinei, volumul de corespondență cu Ion Negoițescu, Virgil Nemoianu, și Mariana Sora, toți aflați dincolo de Cortina de fier

• Corigența domnului profesor (1968) – în colaborare cu Haralambie Boroș

• Дневникът на един журналист без дневник. Историята на мишлето В. превод и предговор Огнян Стамболиев, изд. "Авангардприннт", 2012, България - Jurnalul unui jurnalist fara jurnal. Soarecele B. - traducere si prefata Ognean Stamboliev, Editura Avangardprint, Bulgaria, 2012

• Antonio Patraș, Ion D. Sîrbu - de veghe în noaptea totalitară, Editura Universității "Al.I. Cuza", Iași, 2003.
• Clara Mareș, Zidul de sticlă. Ion D. Sîrbu în arhivele Securității, Editura Curtea Veche, București, 2011.
• Note

• Dosar I.D. Sîrbu (număr dedicat lui I.D. Sîrbu), Revista Verso, anul 4, nr. 71, 2009
• De ce nu are succes Ion Desideriu Sarbu, articol de Anca Noje Arhivat în 14 mai 2006, la Wayback Machine.
• De la Petrila la Petrini. Viața lui Ion Desideriu Sârbu, articol de Daniel Cristea Enache, biografia lui I.D. Sârbu
• Peisajul matrice al sufletului, articol de Daniel Cristea Enache
• Un om liber – I.D. Sirbu, Nicolae Coande, Observator cultural - numărul 287, septembrie 2005
• Adio. Europa! - I.D. Sîrbu, recenzie de Silviu Man
• Dansul ursului - I.D. Sîrbu, recenzie de Silviu Man
• Petrila - orasul lui I.D. Sîrbu - reportaj de Silviu Man
• Ion Barbu despre cum l-a cunoscut pe I.D. Sirbu, Observator cultural - numărul 324, iunie 2006
• Editura LiterNet Adio, Europa! - vol II ISBN 973-8475-61-9
• Editura LiterNet Adio, Europa! - vol I ISBN 973-8475-60-0
• Dosarul de urmărire al lui I.D. Sîrbu, devenit literatură Arhivat în 19 februarie 2014, la Wayback Machine., 6 februarie 2012, Gabriela Lupu, România liberă