Hector Berlioz
| Hector Berlioz | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Louis-Hector Berlioz  |
| Născut | [2][3][4][5][6] Côte-André ou Côte-Eau-Bonne, Isère, Franța[7] |
| Decedat | (65 de ani)[2][8][4][9][6] Paris, Franța[7][10] |
| Înmormântat | cimitirul Montmartre[*][11] |
| Părinți | Louis Berlioz[*] |
| Căsătorit cu | Harriet Smithson[*] |
| Copii | Louis Berlioz[*][12] |
| Cetățenie |  Franța |
| Religie | ateism |
| Ocupație | jurnalist dirijor scriitor autobiograf[*] critic muzical[*] libretist[*] virtuoz bibliotecar compozitor |
| Limbi vorbite | limba franceză[13][14][15] |
| Studii | Conservatorul din Paris |
| Gen muzical | operă simfonie muzică clasică Romantism muzical |
| Instrument(e) | chitară Flajeolet flaut saxofon |
| Premii | Prix de Rome Legiunea de Onoare în grad de Ofițer[*] ()[1] Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*] () |
| Discografie | |
| Înregistrări notabile | Requiem[*] Roméo et Juliette[*] Simfonia fantastică La Damnation de Faust[*] Les Troyens[*] Le carnaval romain[*] Les Nuits d'Été[*] |
| Semnătură | |
 | |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Louis Hector Berlioz (n. , Côte-André ou Côte-Eau-Bonne, Isère, Franța – d. , Paris, Franța) a fost un compozitor, scriitor și critic francez.
A avut o contribuție importantă în conturarea romantismului francez. Contribuția lui constă în promovarea unei noi estetici muzicale, care presupune existența unor mijloace expresive. Dezvoltarea orchestrei simfonice vine în întâmpinarea gustului pentru grandios al lui Berlioz, relevat prin 4 tipuri procedurale: forța sonoră, exploatarea efectelor timbrale, divizarea partidei instrumentale și mărirea numărului de instrumente (împreună cu preocuparea pentru stereofonie).
Hector Berlioz a fost și autorul „Tratatului de instrumentație”, care prezintă preocuparea romanticilor pentru timbrul instrumentelor, ca mijloc de exprimare nuanțată a sensibilităților. Berlioz inaugurează seria dirijorilor cu baghetă din secolul XIX.
Din punct de vedere compozițional, el creează lucrări instrumentale cu un program declarat și explicat, sau numai direcționat de titluri, cu genuri noi, care evoluează dinspre simfonie către operă.
Creații (selecție)
modificareOpusuri
modificare- Opus 1: Huit Scènes de Faust
- Opus 1: Waverley-Ouverture
- Opus 2: Le ballet des ombres (1829)
- Opus 2b: Irlande: Mélodies irlandaises (9 Melodien) (1829)
- Opus 3: Les francs-juges (1826/34)
- Opus 4: Le Roi Lear (1831)
- Opus 5: Grande messe des morts (Requiem) (1837)
- Opus 6: Le cinq mai (1831/35)
- Opus 7: Les nuits d’été (1840/41)
- Opus 8: Rêverie et Caprice (1841)
- Opus 9: Le carnaval romain (1843/44)
- Opus 10: Traité d'instrumentation
- Opus 11: Sarao la baigneuse (1834)
- Opus 12: La Captive (1832)
- Opus 13: Fleurs des landes (1850)/
- 3: Letons (1835)
- Opus 14: Symphonie fantastique, épisode de la vie d’un artiste (1830)
- Opus 14b: Lelio ou Le retour à la vie (1831)
- Opus 15: Grande Symphonie funèbre et triomphale (1840)
- Opus 16: Harold en Italie (1834)
- Opus 17: Roméo et Juliette (1839)
- Opus 18: Tristia (1849)/
- 1: Méditation religieuse (1831)
- 2: La mort d’Ophélie (1842)
- Opus 19: Feuillets d'album (1850)/
- 1: Zaide (1845)
- 2: Les champs (1834)
- 3: Chant des chemins de fer (1846)
- 4: Prière du matin (1846)
- 5: La belle Isabau (1843)
- 6: Le chasseur danois (1844)
- Opus 20: Vox populi (1849)/
- 1: La Menace des Francs (1848)
- 2: Hymne à la France (1844)
- Opus 21: Le Corsaire (1844)
- Opus 22: Te Deum (1848)
- Opus 23: Benvenuto Cellini (1834/38)
- Opus 24: La damnation de Faust (1845/46)
- Opus 25: L’Enfance du Christ, Trilogie sacrée (1850-1854)
- Le songe d’Hérode (1854)
- La Fuite en Égypte (1850-1853)
- L’Arrivée à Sais (1853-1854)
- Opus 26: L’Impériale (1854)
- Opus 27: Béatrice et Bénédict (1860-1862)
- Opus 28: Le Temple universel (1861)
- Opus 29: Les Troyens ou La prise de Troie, Les Troyens à Carthage (1856-1858)
- 29a La Prise de Troie,
- 29b Les Troyens à Carthage
Opere și legende dramatice
modificare- 1826/1834 Les francs juges, op.3 (Operă în trei acte)
- 1829 "La Mort de Cléopâtre" , Scène Lyrique, Poème de M.Vieillard
- 1834/1838 Benvenuto Cellini op. 23 (Operă în două acte)
- 1846 La damnation de Faust, op. 24 (Legendă dramatică în patru acte)
- 1860-1862 Béatrice et Bénédict, op. 27 (Comedie în două acte)
- 1856-1858 Les Troyens, op. 29 (Operă în cinci acte)
Muzică orchestrală
modificareUverturi pentru orchestră:
- 1826/1828 Waverly
- 1831 Intrada di Rob-Roy MacGregor
- 1831 Le Roi Lear, op. 4 (după tragedia lui Shakespeare)
- 1843/1844 Le carnaval romain, op. 9
- 1844 Le Corsaire, op. 21
Simfonii:
- 1830 Simfonia fantastică, op.14
- 1831 Lélio ou le retour à la vie, op. 14b
- 1834 Harold en Italie, op. 16
- 1839 Roméo et Juliette, op. 17
Operă pentru orchestra simfonică de suflat:
- 1840 Grande Symphonie funèbre et triomphale, op. 15: Marche Funèbre – Oraison Funèbre – Apothéose
Muzică de cameră, pentru pian, armoniu și orgă
modificareMuzică de cameră:
- 1831 Rêverie et Caprice, op. 8 (Romanțe)
Muzică pentru pian:
- 1844 Albumleaf (16 măsuri)
Muzică pentru armoniu și orgă:
- 1844 Hymne pour l'élévation en ré majeur, pour orgue
- 1844 Sérénade agreste à la madone sur le thème des pifferari romains en mi bémol majeur, pour orgue
- 1844Toccata en do majeur, pour orgue
- 1845 Trois Pièces pour orgue ou harmonium (Hymne pour l’élévation, Sérénade agreste à la madone sur le thème des pifferari romains, Toccata en do majeur)
Pastorale
modificare- 1824 Messe solennelle
- 1837 Requiem (Grande Messe des morts) op. 5
- 1848/1849 Te Deum (Imn) op. 22
- 1850 La Fuite en Egypte și 1853/1854 L'Enfance du Christ, op. 25
Simfonia fantastică
modificareSimfonia fantastică, denumită inițial „Simfonie fantastică: Episod din viața unui artist, în cinci părți” (Symphonie fantastique: Épisode de la vie d'un artiste, en cinq parties), este o lucrare de muzică programatică care are mai mult înfățișarea unui poem simfonic și mai puțin cea a unei simfonii. Compoziția a fost terminată la 5 decembrie 1830 și a fost dedicată Împăratului Nicolae I al Rusiei.[16]
Simfonia Fantastică Op. 14 are 5 părți, 1) „Visări - Pasiuni” (Largo - allegro agitato ed appassionato assai), 2) „Un bal” (Allegro non troppo), 3) „Scenă câmpenească” (Adagio), 4) „Drumul spre eșafod” (Allegretto Non Troppo), 5) „Visul unei nopți de sabat” (Larghetto - Allegro). Ea încadrează în planul mare al simfoniei narațiunea unei întâmplări imaginare, respectând tiparul formal al fiecărei părți: forma sonată, cu o lentă introducere în „Visări, pasiuni” (Rêveries — Passions); un scherzo în „La bal” (Un bal); forma lied în „Scenă câmpenească” (Scène aux champs). Pentru a respecta cerințele descripției, introduce un marș burlesc și lugubru, intitulat „Drumul spre eșafod” (Marche au supplice), ca parte a patra a simfoniei, urmată de un rondo final în „Visul unei nopți de sabat” (Songe d'une Nuit de Sabbat), ca a cincea parte.[17]
Leonard Bernstein a considerat că această simfonie este „prima compoziție muzicală care e psihedelică prin natura sa halucinantă și totodată pentru că, din contextul epocii, se înțelege că Berlioz a compus cel puțin o parte din ea sub influența opiului".[18]
Note
modificare- ^ Baza de date Léonore
- ^ a b Hector Berlioz, Discogs, accesat în
- ^ Louis Hector Berlioz, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în
- ^ a b Hector Berlioz, Filmportal.de, accesat în
- ^ Hector Berlioz, Internet Speculative Fiction Database, accesat în
- ^ a b Hector Berlioz, Nationalencyklopedin, accesat în
- ^ a b Archivio Storico Ricordi, accesat în
- ^ Hector Berlioz, Roglo
- ^ Hector Berlioz, Find a Grave, accesat în
- ^ „Hector Berlioz”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Find a Grave, accesat în
- ^ „Hector Berlioz”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ CONOR.SI[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Czech National Authority Database, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Cum a apărut Simfonia Fantastică?
- ^ Lecții de istoria muzicii: Hector Berlioz
- ^ „Simfonia fantastică", rodul pasiunii și al opiului
Lectură suplimentară
modificare- Hector Berlioz, Memoriile lui Hector Berlioz : cuprinzînd călătoriile sale în Italia, Germania, Rusia și Anglia (1803-1865), Editura Muzicală, București, 1962
- Hector Berlioz, Serile orchestrei, Editura Muzicală, București, 1980
- Hector Berlioz, Grotescul și muzica, Editura Muzicală, București, 1983
Legături externe
modificare- Hector Berlioz Arhivat în , la Wayback Machine.
- Classic Cat - Berlioz mp3s Arhivat în , la Wayback Machine.
- Istorii mai puțin știute: Debut la Operă, 17 mai 2008, Costin Tuchilă -, Amos News
- Istorii mai puțin știute: Sinucidere romantică, 13 iulie 2008, Costin Tuchilă, Amos News