Gheorghe Dinică

Gheorghe Dinică și-a manifestat interesul pentru actorie încă de tânăr, făcând parte din diferite trupe de teatru de amatori încă de la vârsta de 17 ani. În 1957 a intrat la Institutul Național de Artă Teatrală și Cinematografică București la clasa profesoarei Dina Cocea. A absolvit în 1961, fiind deja apreciat încă de la prima sa urcare pe scenă, chiar din același an, și aceasta pentru rolul inspectorului Goole în piesa Inspectorul de poliție (An Inspector Calls). De atunci Dinică a jucat la cele mai importante teatre din România:

• 1961-1967 Teatrul de Comedie, București
• 1968-1969 Teatrul Bulandra, București
• din 1972 Teatrul Național I. L. Caragiale, București

Debutul cinematografic l-a cunoscut în 1963, cu un rol în filmul "Străinul", adaptare cinematografică a romanului omonim, scris de Titus Popovici.

Gheorghe Dinică a fost un foarte popular actor, jucând în mare parte în producții românești. La fel ca actorul francez Alain Delon, Dinică a refuzat să joace în filme produse în Statele Unite.^{[necesită citare]} În general din cauza aspectului său a fost distribuit în roluri negative, fie că ne referim la roluri de gangsteri autohtoni, în seria de filme cu comisarul Moldovan, regizată de Sergiu Nicolaescu, fie la roluri de parveniți, Pirgu din „Craii de Curtea veche” sau Stănică Rațiu în „Felix și Otilia”. Din acest motiv nu i s-a încredințat rolul de a recita poezii patriotice și ode închinate "Conducătorului iubit" în super-montările cu iz propagandistic din marele spectacol „Cîntarea României”.

Multe dintre rolurile sale rămân întipărite în memoria publicului, în special prin trăsăturile de caracter ale personajelor și prin replicile celebre. Printre cele mai importante roluri ale sale se numără:

• Savu (în „Zidul” 1974) de Constantin Vaeni/ Paraipan (în „Un comisar acuză” - 1974) și („Revanșa”- 1978). Interpretarea liderului legionar Paraipan a intrat în istoria cinematografiei românești, ca de altfel toată seria filmelor cu comisarul Moldovan, regizate de Sergiu Nicolaescu.
• Lăscărică („Cu mâinile curate”, 1972). Personajul Lăscărică a generat una dintre cele mai cunoscute replici dintr-un film românesc: Nu trage dom' Semaca! Sunt eu, Lăscărică!.^[12]

 

• Diplomatul („Prin cenușa imperiului”, 1975, regia Andrei Blaier), un personaj caracterizat prin perfidie, orgoliu și cinism.
• Aurică Fieraru, bulibașa din șatra de țigani din telenovelele Inimă de țigan (2007) și Regina (2008), difuzate de postul TV Acasă, unde actorul a jucat alături de Marin Moraru, Gheorghe Visu, Florina Cercel, Dan Condurache și Carmen Tănase.
• Pepe în filmul Filantropica (2002), rol prin care se face cunoscut în special publicului tânăr și prin care lansează câteva replici celebre:

„Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primește pomană!”

„Vă e milă, v-am luat banii!”

„La banii tăi tu îți permiți să ai demnitate?”

• Cadîr (Tache, Ianke și Cadîr), unul dintre cele mai apreciate roluri în teatru ale maestrului, care a jucat alături de Marin Moraru și Radu Beligan.
• Grigorie Vulturesco („Aniela”, 2009), ultimul rol al actorului, care întruchipează un general în rezervă și erou al României de la începutul secolului XX.^[13]

Gheorghe Dinică a colaborat atât în film, cât și pe scenă cu câțiva mari regizori români, printre numele cele mai importante se numără Sergiu Nicolaescu, Andrei Blaier, Mircea Danieliuc, Constantin Vaeni, Dan Pița, Lucian Pintilie, Mircea Drăgan, Șerban Marinescu, Nae Caranfil, Andrei Șerban, David Esrig etc.

• 1982 Lumini și umbre, serial, regia Andrei Blaier, Mihai Constantinescu
• 1984 Eroii n-au vârstă, serial
• 2005 La Servici, serial
• 2007 Gala, serial
• 2008 Inimă de țigan, telenovelă
• 2009 Regina, telenovela
• 2009 Aniela, telenovela
• Dublaj de voce, în cadrul seriei Povești cu Mac-Mac, în rolul lui Scrooge McDuck, în original vocea aparținându-i lui Alan Young (1998)

Gheorghe Dinică a înregistrat mai multe CD-uri cu muzică de petrecere și romanțe. De altfel actorul cânta, uneori, în câteva localuri din București, cel mai celebru fiind „Șarpele roșu”, unde își petrecea timpul alături de prietenii săi, regretatul actor Ștefan Iordache și cântărețul Nelu Ploieșteanu, alături de care a jucat în filmul „Ticăloșii”.

Pentru activitatea sa deosebită, Gheorghe Dinică a fost distins cu numeroase premii, în special din partea Uniunii Cineaștilor din România, dar și din partea altor organizații, printre care:

• 2002: membru de onoare al societății "Teatrul Național „Ion Luca Caragiale”"
• cetățean de onoare al Bucureștiului
• 2008: Doctor Honoris Causa, titlu acordat de Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică Ion Luca Caragiale din București
• 2006: Premiul pentru întreaga activitate la Festivalul T.I.F.
• 2004: Diploma de interpretare acordată de Uniunea Autorilor și Realizatorilor de Film din România, pentru „Orient Expres"
• 2002: Premiul Special UCIN, pentru rolul Prinț - „Filantropica"
• Actor de onoare al filmului românesc
• Actorul anului 2002 - Revista V.I.P.
• 1999: Premiul de excelență - UNITER
• 1992: Premiul UCIN; Premiul Troia (Portugalia) pentru „Patul conjugal" (regia: Mircea Danieliuc)
• Premiul UCIN pentru „Casa din vis"
• Premiul ACIN pentru „Figuranții", „Cuibul de viespi", „Secretul lui Herodot"
• 1975: Premiul ACIN pentru „Ilustrate cu flori de câmp"
• Premiul de interpretare la Karlovy Vary pentru rolul Diplomatul - „Prin cenușa imperiului"
• 1972: Premiul ACIN pentru „Explozia", „Felix și Otilia", „Bariera", „Atunci i-am condamnat pe toți la moarte"
• Marele premiu la Paris pentru „Troilus și Cresida" de William Shakespeare

• Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.^[14]
• Ordinul național „Serviciul Credincios” în grad de Mare Ofițer (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”^[15]

Adesea, critica l-a asemuit cu Robert De Niro, comparație de care Gheorghe Dinică nu se declara deloc încântat: „Ce legătură are Robert De Niro cu mine? Eu am studiat și jucat în România”, a menționat actorul.^{[necesită citare]}

În 1996, după 60 de ani în care a fost „vagabond”, așa cum singur s-a intitulat în melodia sa, s-a căsătorit cu Gabriela Georgeta care i-a fost alături până la moarte. Despre soția sa spunea:

„E o femeie care are o relație clară cu viața și care a făcut ordine în dezordinea existenței mele.”

Gheorghe Dinică a decedat în data de 10 noiembrie 2009, ora 13:00, în urma unui stop cardiac sub ventilație, cu toate că timp de treizeci de minute s-au efectuat manevre de resuscitare. Gheorghe Dinică, în vârstă de 75 de ani, a fost diagnosticat cu disfuncție multiplă de organe, șoc septic, insuficiență cardio-respiratorie, insuficiență renală cronică acutizată, insuficiență respiratorie acută (bronhopneumonie), disfuncție digestivă, disfuncție hepatică etc. Maestrul era internat în cadrul Spitalului Clinic de Urgențǎ București (Floreasca) din data de 22 octombrie 2009.^[16]

Trupul neînsuflețit a fost adus pe 13 noiembrie în foaierul Teatrului Național din București și a fost înmormântat în aceeași zi, în cimitirul Bellu, pe Aleea Gheorghe Dinică, denumită astfel în semn de omagiu. S-a alăturat astfel colegilor de breaslă: Toma Caragiu, Amza Pellea, Colea Răutu, Ștefan Iordache, Nicu Constantin.

 

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Gheorghe Dinică

• Gheorghe Dinică la Internet Movie Database
• Extrasport: A murit Gheorghe Dinica, cel mai mare actor roman
• Petiție pentru promovarea valorilor în timpul vieții (cu ocazia morții lui Gheorghe Dinică) Arhivat în 14 noiembrie 2009, la Wayback Machine.

Articole biografice

• „Filme de 10”, cu Gheorghe Dinică pe Pro Cinema, 12 noiembrie 2009, Evenimentul zilei
• Gheorghe Dinică: „Un actor pentru eternitate”, 10 noiembrie 2009, Simona Chițan, Evenimentul zilei
• Dinică: „Am cunoscut multe femei”, 4 septembrie 2009, Simona Chițan, Evenimentul zilei
• Lui Gheorghe Dinică, pioșenie și amintire Arhivat în 14 noiembrie 2011, la Wayback Machine., 14 noiembrie 2011, Maria Sarbu, Jurnalul Național
• Gheorghe Dinică sau farmecul naturaleții, 11 noiembrie 2009, Amos News
• Gheorghe Dinică - 1 ianuarie 1934 – 10 noiembrie 2009, Iulia Popovici, Observator cultural - numărul 500, noiembrie 2009