George Vancu

Studiile muzicale le-a început la Institutul de Artă din Timișoara cu Vasile Ijac (armonie), Mircea Hoinic (forme muzicale), Liviu Rusu (istoria muzicii), Nicolae Ursu (folclor), Ion Țibulescu (dirijat coral), continuându-le la Conservatorul din București cu Mihail Andricu (compoziție), Paul Constantinescu (armonie), Ioan D. Chirescu (teorie-solfegiu), Nicolae Buicliu (contrapunct), Theodor Rogalski (orchestrație), George Breazul (istoria muzicii) și Emilia Comișel (folclor).

A fost profesor de muzică la diverse școli generale, cercetător la Institutul de Folclor din București și în perioada 1960-1989 dirijor al Orchestrei de muzică populară Radio din București. A cules folclor din Banat (zonele Radna, Făget, Lipova etc.), apoi din Valea Vișeului, Valea Izei, Valea Marei și întreaga zonă a Maramureșului. A transcris, armonizat, orchestrat, dirijat și înregistrat peste 3000 de piese populare românești. A compus muzică corală, vocală (pentru grupuri populare și soliști), piese instrumentale (concertistice, suite, dansuri etc.). A compus muzică proletcultistă, a închinat ode dictatorului Nicolae Ceaușescu. A făcut parte din jurii naționale și internaționale de concursuri muzicale. A întreprins turnee artistice ca dirijor în Iugoslavia (1966, 1968, 1970, 1972, 1974, 1976, 1979), Franța (1971), Spania (1971), Anglia (1974). A fost membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor și redactor al Societății Române de Radiodifuziune. La o privire mai atentă a melodiilor sale, reiese o sensibilă armonie practic inegalabilă.

Muzică corală:

• Hora Festivalului, cor mixt (1953)
• În țara mea e primăvară, cor mixt (1964)
• Coborâi din deal în vale (prelucrare folclorică), cor mixt (1973)
• Mi-e țara însorită dimineața, cor (1979)
• Cântecel de viață nouă, cor (1984)
• Drag mi-i cântecul și jocul (1984)
• Fluier, fluieraș, cor

• Cosma, Viorel: Muzicieni din România. Lexicon biobibliografic, vol. IX (Ș-Z), Editura Muzicală, București, 2006