Frederic I al Sfântului Imperiu Roman

Frederic I Barbarossa
Împărat al Sfântului Imperiu Roman
Frederic I Barbarossa (miniatură, 1188)
Date personale
Născut	decembrie 1122[1][2][3][4][5] Haguenau, région Alsace⁠(d), Franța
Decedat	10 iunie 1190 (67 de ani)[6] Göksu, Provincia Karaman, Turcia[6]
Înmormântat	Biserica Sf. Petru[*]​
Cauza decesului	moarte accidentală[*]​[6] (înec[7])
Părinți	Frederic al II-lea de Suabia[8] Iudita de Welf[8]
Frați și surori	Iudita de Hohenstaufen[*]​ Berta de Hohenstaufen[*]​ Luitgard de Suabia[*]​ Conrad de Palatinat
Căsătorit cu	Adelaida de Vohburg[*]​ (1147–martie 1153) Beatrice de Burgundia (17 iunie 1156–15 noiembrie 1184)[8]
Copii	Filip de Suabia[8] Henric al VI-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman[8] Frederic al V-lea de Suabia[9] Frederic al VI-lea de Suabia Conrad al II-lea de Suabia[9] Otto I Beatrice de Suabia[*]​ Sophie of Hohenstaufen[*][[Sophie of Hohenstaufen |​]] Agnes de Staufen
Religie	catolicism
Ocupație	politician
Limbi vorbite	limba germană[10]
Apartenență nobiliară
Titluri	duce conte de Burgundia[*]​ Împărat romano-german
Familie nobiliară	Hohenstaufen
Sfânt Împărat Roman
Domnie	1155 – 1190
Încoronare	8 iunie 1155, Roma
Predecesor	Lothar al III-lea
Succesor	Henric al VI-lea
Rege al Italiei
Domnie	1155 – 1190
Încoronare	1155, Pavia
Modifică date / text

Frederic I, numit Barbarossa (n. decembrie 1122, Haguenau, région Alsace^⁠(d), Franța – d. 10 iunie 1190, Göksu, Provincia Karaman, Turcia), a fost ales la Frankfurt și încoronat la Aachen ca rege al romanilor (Rex Romanorum) în 1152, a fost încoronat rege al Italiei la Pavia în 1154 și a fost încoronat împărat al Sfântului Imperiu Roman în 1155. În 1178 a fost încoronat la Arles ca rege al Burgundiei.

A fost Duce de Suabia ereditar între 1147-1152 (ca Frederic al III-lea). A fost fiul lui Frederic al II-lea, Duce de Suabia din dinastia Hohenstaufen și al lui Judith, fiica lui Henric al IX-lea, Duce de Bavaria din familia rivală Welf. Acest lucru l-a făcut pe Frederic un candidat acceptabil pentru tronul regal al landurilor germane medievale.

A întreprins mai multe expediții în vederea cuceririi orașelor din nordul Italiei. În 1162 a cucerit și distrus Milano, dar în 1176 a fost învins de Liga Lombardă (Italia de nord) la Legnano. Prin pacea de la Konstanz (1183), el a recunoscut libertățile orașelor lombarde. În Germania, sprijinindu-se pe nobilimea mică și mijlocie, a înfrânt puterea principilor de Bavaria și Saxonia.

În perioada 1189-1190 a fost unul din conducătorii Cruciadei a III-a, împreună cu regii Filip al II-lea al Franței și Richard I al Angliei. În cursul expediției s-a înecat în râul Salef, în Asia Mică.