Dan Spătaru

Dan George Spătaru s-a născut în 2 octombrie 1939, într-o familie de învățători, Gherghina și Aurel Spătaru. Și-a petrecut copilăria la Aliman, comuna natală, în Ion Corvin și la Medgidia, alături de sora mai mare Puica (Maria Nicola) și a bunicilor, agricultori. Caii erau pasiunea lui de mic copil, mai târziu a apărut o altă pasiune, mult mai puternică, aceea pentru fotbal. Dan a crescut printre poveștile bunicilor și cântecelor interpretate de părinții lui. Când avea 12 ani, mama sa a murit, iar cei doi copii s-au mutat la Medgidia la o mătușă pentru a îndeplini dorința mamei "Copiii mei să învețe carte". Aici Dan a făcut liceul și a început cariera de fotbalist. A evoluat pe post de mijlocaș la clubul "Știința București".^[1]

În anul III la Facultatea de Educație Fizică și Sport a trebuit să se lase de fotbal, avea hernie de disc. Apoi, s-a dedicat școlii și muzicii. Dan Spătaru era student când a început să cânte la "Casa Studenților" în anul 1962. A început cu muzică italiană, care era la modă. Dragostea pentru muzică a moștenit-o din familie; tatăl său cântase la vioară. Camelia Dăscălescu a fost aceea care l-a descoperit. L-a ascultat odată la "Mon Jardin" și a făcut cu el lecții. Primele bucăți muzicale interpretate de Dan Spătaru au fost ale Cameliei Dăscălescu. Odată,la o terasă l-a întâlnit Temistocle Popa, care i-a compus aproape toate șlagărele. Primul mare succes l-a avut cu "Măicuța mea", de Temistocle Popa.

A urmat un șir de șlagăre: „Țărăncuță, țărăncuță”, „Nici o lacrimă”, „Nu-ți șade bine când plângi”, „Nu m-am gândit la despărțire”, „Oare, oare, îți pare rău”, „În rândul patru”, „Drumurile”, "Cântec","Măicuță,îți mulțumesc!", "Vorbește lumea că-s ștrengar".

Dan Spătaru a bătut recordul la aplauze când era în Cuba: 16 minute și 19 secunde. „Prin 1967 am fost la un festival internațional în Cuba, la Varadero, unde sunt trecut în Cartea Recordurilor pentru aplauze: 16 minute și 19 secunde!”^[2]

A fost o personalitate a lumii muzicale românești care a rezistat timpului. Dan Spătaru a știut sa își respecte publicul prin ținuta elegantă pe care o avea tot timpul, indiferent de circumstanțe.

Dan Spătaru s-a stins în urma unui infarct în dimineața de 8 septembrie (ora 7:00). Peste zece mii de oameni au fost prezenți la înmormântarea sa.^[3]

În anul 1972 o cunoaște pe viitoarea soție, la Teatrul „Fantasio” din Constanța, prin intermediul marelui actor de comedie Jean Constantin. S-au căsătorit în anul 1974 și au avut un copil, Dana. După mărturiile soției sale, Sida, Dan Spătaru a fost „familist convins” și „un model de tătic”.^[4]

• Fir de viață
• In rândul patru
• Oare, oare
• Țărăncuță, țărăncuță
• Peste graniță
• Măicuță, îți mulțumesc
• Drumurile tinereții
• Cine te-a iubit
• Best of (1996)
• Drumurile tinereții (2002)
• Pe drumul meu (2005)
• Raza mea de soare (2005)
• In memoriam vol. 1 (2007)
• In memoriam vol. 2 (2007)

• Trecea fanfara militară (Temistocle Popa / Mircea Block)   Ascultă Arhivat în 21 martie 2009, la Wayback Machine.
• Mi-ai furat inima (Temistocle Popa / A. Grigoriu, R. Iorgulescu)   Ascultă Arhivat în 24 decembrie 2008, la Wayback Machine.
• Măicuță, îți mulțumesc (Temistocle Popa / Eugen Mirea)   Ascultă Arhivat în 23 iunie 2009, la Wayback Machine.

• Cîntecele mării (1971)

•   Video clip: „Drumurile noastre” (1985)
• DVD - Dan Spătaru momente de aur(2009)

• Discografie parțială DiscoGS
• Ediție de colecție - Dan Spătaru Arhivat în 1 aprilie 2012, la Wayback Machine., 24 septembrie 2007, Carmen Anghel, Jurnalul Național
• Album Dan Spătaru Electrecord Arhivat în 13 noiembrie 2018, la Wayback Machine.
• Iubit de public^{[nefuncțională]}, 22 mai 2006, Daniela Cârlea Șontică, Jurnalul Național
• "Drumurile noastre": Șlăgarul secolului XX Arhivat în 8 mai 2012, la Wayback Machine., 8 noiembrie 2004, Dana Andronie, Dana Ciobanu, Jurnalul Național
• Cântecele noastre, toate..., 19 august 2007, Dana Andronie, 9AM.ro