Cazinoul Militar din Timișoara

 

După cucerirea în 1716 a cetății Timișoara de către austrieci, sub comanda lui Eugeniu de Savoia, vechea cetate turcească era complet distrusă. Aproape imediat a început refacerea cetății după norme austriece. Suprafața care urma să fie înconjurată de ziduri a fost mărită, iar în interior toate clădirile turcești, care erau în ruine, au fost demolate și s-a trasat un plan al cetății cu străzi perpendiculare. Au fost prevăzute două piețe, care actual sunt cunoscute sub numele de Piața Unirii și Piața Libertății.^[4]

În Piața Libertății, care în epocă se numea Piața de Paradă au fost construite mai multe clădiri: primăria (cunoscută astăzi drept „primăria veche”) și o serie de clădiri cu destinație militară.^[5]

În 1744 a început construirea în colțul de nord-vest al pieței o casă pentru comandantul militar, contele Soro.^[6] În 1746–1747, la sud de casă, pe locul corpului cu actuala fațadă principală a cazinoului se mai afla Moscheea Silahdarului, ulterior demolată.^[2] În 1754 începe extinderea casei spre sud, pe locul moscheii, construcție terminată în 1758. Până în 1775 construcția este completată,^[5][6] situația fiind reflectată pe planul orașului din 1788.^[2] Inițial clădirea avea un singur etaj. În 1910 clădirea a fost supraetajată, iar în față, pe locul terasei de vară, s-a construit o sală cu ferestre vitrate și terasă deasupra.^[6]

 

În anul 2002 în fața terasei au fost amplasate două tunuri de tip „Reșița”, de calibru 75 mm,^[6] la care s-a renunțat după reamenajarea pieței în 2015.^[7]

 

Stilul clădirii este cel al barocului târziu. Semnificativi sunt pilaștrii cu margini dublate în stil corintic și ornamentele de pe fațadă. Colțul din nord-estul clădirii este rotunjit, element rococo.^[6][2]

La etaj cazinoul dispune de o sală de bal, unde se țineau balurile ofițerilor — activitate importantă în epocă în viața socială a orașului.^[5][6]

În perioada când cazinoul a fost administrat de Iuliu Illithy s-a numit „Grand Establisement Illithy". Din 1921 s-a numit „Cazinoul Militar-Civil «Principele Carol»”. După al Doilea Război Mondial a fost cunoscut drept „Cazinoul Militar”.^[6] Actual este clădirea Cercului Militar.

Aici a proclamat Otto Roth la 31 octombrie 1918 Republica Bănățeană, dar Aurel Cosma le-a cerut ofițerilor români să părăsească cazinoul. S-au dus la hotelul Kronprinz (în actuala clădire a Palatului Culturii^[8]), unde au constituit Consiliul Național Militar Român.^[6]