Biserica de lemn din Ersig

Vechimea acestei biserici a fost aproximată în a doua jumătate a secolului 18 pe baze stilistice și formale.^[1] Curățarea icoanelor de pe iconostas, în urmă cu câțiva ani, a scos la iveală datarea din 4 ianuarie 1767 de pe friza apostolilor și, sub un strat mai nou de pictură, o însemnare pe ușile împărătești: „Aceste dveri ... leau plătit Gheorghe ... 1767”. Aceste însemnări fixează în timp cu mai multă precizie momentul de încheiere a lucrărilor de ctitorire și înzestrare a acestui lăcaș de cult.

Un al doilea rând de însemnări păstrate în biserică indică o renovare majoră în anul 1838. Pe icoana Sfântului Ioan Botezătorul stă înscris: „Ianăș Mămut chinez au dat de p[o]m[ană] 1838”. Pe icoană se poate observa cum vechea pictură transpare pe alocuri indicând o repictare la acest an. O însemnare pe friza apostolilor afirmă că „Aceștea s[fin]ții apostolii au plătit Costa Danciu 1838”.^[2] Și aici este vorba, desigur, de o repictare. O a treia însemnare contemporană cu cele două anterioare se poate citi pe icoana Maicii Domnului care afirmă următoarele: „Aceștea sfinte icone lea înpreună cu dverile și cu răstignirea de sus au plătit Petru Neagu șumari erarial 1838”.^[2] Este posibil ca pictura murală să fi fost executată în 1838 odată cu repictarea iconostasului.^[3]

O nouă etapă de înoiri este sugerată de o însemnare pe grinda peste intrarea în naos: „Spre veșnica pomenire a răposților Magdalena Milescu 1896”. Turnul improvizat în fața pridvorului a fost probabil ridicat atunci sau după aceea.

Starea bună de conservare de azi o datorăm reparațiilor de întreținere din 1979 și celei încheiate în 2007. În 1979 s-a modificat forma coifului turnului și a fost reconstruită clopotnița, separat de biserică.

Biserica de lemn din Iersig este ridicată „în căței” sau „în stobori”, în graiul local. Aceasta este o structură de stâlpi prinși în tălpi și cununi. Pereții sunt formați din blane groase culcate între stâlpi și lipiți cu ciamur^[4] pe interior și exterior.

Studii monografice

• Miloia, Ioan (1931). „Biserica de lemn din Iersig”. Analele Banatului. IV (2-4): 115–120. 
• Teleguț, Mircea (1968). „Două biserici de lemn la marginea câmpiei Banatului”. Mitropolia Banatului. XVIII (1-3): 95–105. 

Studii regionale

• Cristache-Panait, Ioana și Dimitriu, Florica (1971). „Bisericile de lemn ale Banatului”. Mitropolia Banatului. XXI (10-12): 550–564. 
• Săcară, Nicolae (2001). Bisericile de lemn ale Banatului. Timișoara: Editura Excelsior. ISBN 973-592-050-6. 

• Ersig, Caraș-Severin

• CIMEC^{[nefuncțională]} Fișă de monument
• Monumente istorice din România Fișă de monument
• Lumea Credintei, anul VI, nr. 8 (49) August 2007 Arhivat în 2 martie 2009, la Wayback Machine. La Iersig tradiție și actualitate, de G. C.
• Universitatea Oradea^{[nefuncțională]} Munteanu Claudiu, Monumente istorice din Banatul montan, bisericile de lemn.
• Adevărul, 3 mai 2009^{[nefuncțională]} Cristian Franț, Biserica de lemn de la Iersig este unică în Banatul Montan
• Episcopia Ortodoxă a Caransebeșului^{[nefuncțională]} Târnosirea bisericii din Ersig, 1 iulie 2007

•  
  fațada de sud
•  
  sud-est
•  
  intrarea și fațada de apus

•  
  crucea cu molenii peste iconostas
•  
  ușile împărătești
•  
  pisanie de la 1767 pe ușile împărătești
•  
  apostoli în iconostas și datarea din 1767
•  
  apostoli în iconostas și datarea din 1838
•  
  Ioan Botezătorul, icoană împărătească repictată în 1838
•  
  Maica Domnului, icoană împărătească
•  
  S. Mare Mucenic Gheorghe, poală de icoană împărătească
•  
  pictură murală pe boltă