Bătălia de la Tampere

Armata Alba, condusă de Mannerheim și-a lansat atacul la 16 martie 1918 la Längelmäki, 65 km nord-est de Tampere; în același timp alte unități albe au început să avanseze de-a lungul liniei Vilppula–Kuru–Kyröskoski–Suodenniemi, la nord și nord-vest de Tampere. Gărzile Roșii nu au putut face față atacului și au început sa se retragă în panică. Armata Albă a tăiat retragerea Gărzilor Roșii la sud de Tampere, în Lempäälä și a început să asedieze Tampere la 24 martie, intrând în oraș patru zile mai târziu.

Bătălia de la Tampere a fost cea mai mare și mai sângeroasă bătălie din Scandinavia până la acel moment. A fost de-asemenea și prima bătălie urbană din Finlanda, desfașurată în cimitirul Kalevankangas, pe strazile orașului și din casă în casă.

Pierderile Armatei Albe au fost de peste 700 morți, inclusiv 50 jägeri. Pierderile Gărzilor Roșii au fost de 1000-2000 morți și circa 11.000 de prizonieri. Pierderile colaterale (civili) au fost de 71 de persoane, în special datorită tirurilor de artilerie. Partea estică a orașului, cu construcții predominat din lemn, a fost complet distrusă.

Bătălia de la Tampere a fost punctul culminant al războiului, ulterior trupele albe preluând inițiativa în toată Finlanda. Dupa înfrângere, Gărzile Roșii s-au retras spre est iar Armata Albă a atacat Viipuri, principalul oraș al Kareliei, pe care l-a cucerit 29 aprilie. Rezistența Gărzilor Roșii în sud-vestul Finlandei a încetat la 5 mai 1918.