Arcadius

Arcadius era fiul cel mai mare al lui Teodosiu I și al Aeliei Flavia Flaccilla, fiind fratele mai mare al lui Honorius (viitorul împărat al Imperiului Roman de Apus) și al Gallei Placidia. S-a născut în Spania, în anul 377 (sau 378 după alte surse)^[2].

În ianuarie 383, tatăl său l-a asociat la tronul imperial, proclamându-l Augustus. Fiind încă minor, Arcadius a fost pus sub tutela lui Tațian, apoi a lui Rufinus^{⁠(en)[traduceți]} (d. 395), prefectul pretorian al părților de răsărit ale Imperiului Roman (praefectus praetorii Orientis).^[3]

După moartea lui Teodosiu I (17 ianuarie 395), Imperiul Roman a fost divizat între cei doi fii ai săi: Arcadius, sub tutela lui Flavius Rufinus (d. 395), a primit partea orientală (Imperiul Roman de Răsărit, cu capitala la Constantinopol), iar Honorius (născut în 384), sub tutela generalului Stilicho, a primit partea occidentală (Imperiul Roman de Apus, cu capitala la Roma).^[4]

Arcadius s-a dovedit a avea un caracter slab, fiind foarte influențabil. Neavând înclinare spre activitățile militare, atât de importante pentru un împărat din acea perioadă, Arcadius a preferat să pozeze într-un împărat creștin pios; pentru aceasta s-a preocupat îndeosebi de combaterea ereziilor și a păgânismului. În acest scop el a decretat o serie de legi referitoare la închiderea forțată a templelor păgâne de pe teritoriul imperiului.

În timp ce Rufinus spera să și-l apropie și mai mult pe Arcadius printr-o căsătorie cu fiica lui, împăratul avea alte idei. În aprilie 395, profitând de faptul că Rufinus era absent din capitală, Arcadius s-a căsătorit cu Aelia Eudoxia (d. 404)^[5], al cărei tutore era generalul Promotus, dușman declarat al lui Rufinus. După asasinarea lui Rufinus (27 noiembrie 395), noul prim sfetnic al împăratului, marele șambelan (praepositus sacri cubiculi) Eutropius a știut să întrețină bune relații cu împărătesa Aelia Eudoxia, dominându-l astfel și mai mult pe Arcadius. De asemenea, Eutropius a știut să câștige sprijinul clerului ortodox prin încurajarea Sfântului Ioan Gură de Aur pentru a accepta funcția de arhiepiscop al Constantinopolului în anul 398.

Cu toate acestea, eunucul Eutropius a căzut în dizgrație și, la îndemnul împărătesei Eudoxia, a fost demis de către Arcadius. Această mișcare a fost influențată și de manevrele generalului got Gainas, el însuși în căutarea avansării în funcție și a favorurilor curții imperiale. În toamna anului 399 Eutropius a fost judecat și executat în Calcedon. Nici generalul Gainas nu a sfârșit mai bine, el fiind ucis într-o ciocnire cu hunii în anul 400.^[2]

 

Împărăteasa Eudoxia, având o puternică personalitate, a intrat în conflict cu patriarhul Constantinopolului, Sfântul Ioan Gură de Aur, din cauza obiecțiilor acestuia cu privire la influența nefastă exercitată de către Eudoxia asupra lui Arcadius. Împărăteasa și-a folosit din plin influența ei la curtea imperială împotriva patriarhului. Folosindu-se de episcopul Teofil al Alexandriei, ea a reușit ca Sfântul Ioan Gură de Aur să fie detronat din demnitatea de patriarh al Constantinopolului și exilat în anul 403. A urmat o revoltă a cetățenilor capitalei și împăratul a fost nevoit să îl recheme pe Ioan, câteva zile mai târziu. Dușmănia de moarte a împărătesei față de patriarhul Ioan a continuat și, în anul 404, Sfântul Ioan Gură de Aur a fost exilat din nou, de data aceasta definitiv.

În ianuarie 400, Eudoxia a primit titlul de Augusta, o distincție acordată pentru doar trei femei în tot secolul IV. În anul 401 împărăteasa Eudoxia a dat naștere fiului lui Arcadius, viitorul împărat Teodosiu al II-lea; ea mai născuse anterior trei fete. Într-o încercare de a asigura continuitatea dinastiei sale, Arcadius l-a numit Augustus pe Teodosie, la vârsta de doar opt luni. În octombrie 404, Eudoxia a murit în urma unui avort spontan, încheindu-se astfel și dominația ei asupra lui Arcadius.^[3]

În anii de domnie care au urmat morții împărătesei Eudoxia, Arcadius i-a încredințat puterea efectivă lui Anthemius, noul prefect pretorian al părților de răsărit ale Imperiului Roman (începând din anul 405). Anthemius a fost o persoană competentă; el s-a străduit să stăvilească abuzurile guvernamentale și să asigure apărarea hotarelor imperiului față de năvălirile barbarilor vizigoți și huni. De asemenea, el a continuat programul lui Arcadius de creștinare forțată a tuturor locuitorilor din imperiu, închizând sau chiar distrugând templele păgâne.^[2]

Împăratul Arcadius a murit la 1 mai 408, din cauze naturale, lăsând tronul fiului său, Teodosie al II-lea, sub tutela surorii sale mai mari, Pulcheria.^[4]

Arcadius a avut, cu soția sa Aelia Eudoxia, doi copii:

• Teodosie II
• Pulcheria

•  
  Bust al lui Arcadius
•  
  Miniatură din cronica lui Constantin Manasses cu împăraţii Teodosiu I, Arcadius şi Honorius
•  
  Bust din marmură - Altes Museum din Berlin
•  
  Bust al lui Arcadius - Muzeul de arheologie din Istanbul

• Arcadius
• De Imperatoribus Romanis: Arcadius (395-408 A.D.)
• Flavius Arcadius