Epistemologie

Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor.

Epistemologia (provine de la cuvântul elin ἐπιστήμη, care se pronunță [e-pi-ste-me]) este o ramură a filosofiei care examinează natura, originea și limitele cunoașterii. Numită și teoria cunoașterii, epistemologia explorează diferite tipuri de cunoaștere, cum ar fi cunoașterea propozițională despre fapte, cunoașterea practică și cunoașterea prin familiarizare, ca o experiență directă. Epistemologii au ca obiect de studiu conceptele de credință, adevăr și justificare pentru a înțelege natura cunoașterii. Pentru a descoperii cum apare cunoașterea, aceștia analizează fundamentele justificării, cum ar fi percepția, introspecția, memoria, rațiunea și mărturia. Epistemologia are la bază două întrebări:

• Ce este cunoașterea?
• Cum se poate realiza cunoașterea?

Cuvântul „epistemologie” derivă din două cuvinte grecești: epistēme, care înseamnă „cunoaștere” și logos care înseamnă „studiu al” sau „teorie a”.

În antichitate epistēme semnifica cunoaștere sau știință și era opusul cuvântului doxa, care însemna părere, opinie, deci o cunoștință nesigură.

„Epistemologia este ramura teoriei științei și totodată a filosofiei care cercetează originea, structura, metodele și validitatea cunoașterii științifice.” (Ștefan Georgescu, 1970)

Epistemologia este studiul cunoașterii de tip științific.

O primă operație a epistemologiei este distincția intre cunoașterea de tip comun, general-uman și cunoașterea științifică. Se consideră cunoaștere de tip științific, acea cunoaștere care are următoarele însușiri:

1. Se îndepărtează de cunoașterea comună și de simțul comun.
2. Descompune automatismele mentale generate de experiența cotidiană.
3. Matematizare.
4. Utilizarea metodelor speciale: modelarea, axiomatizarea, formalizarea etc.
5. Obține, ca produse, cunoștințe cel puțin verificabile dacă nu verificate.

Epistemologia poate avea ca obiect cunoașterea științifică în general fiind numită epistemologie generală. Cunoașterea cunoașterii științifice specializate constituie epistemologii particulare îndepărtându-se de reflecția filozofică.

Cercetarea cunoașterii științifice se face preponderent inductiv deoarece fără contribuțiile oamenilor ce produc știință obiectul epistemologiei nu se dezvoltă. Pe lângă generalizările asupra procesului cunoașterii științifice se procedează și la o analiză critică din perspectiva teoriei generale a cunoașterii umane ca de exemplu prin descoperirea supozițiilor filozofice preexistente în teoria și metoda utilizată de omul științei. Epistemologia descinde din latura cognitivă a filozofiei și se încadrează în teoria științei desemnată prin termenul de metaștiință sau scientologie. Epistemologia se inserează in grupul disciplinelor ce studiază știința alături de istoria științei, metodologia științei, sociologia științei, economia știiinței, psihologia științei, logica științei, etc.

Sub aspect metodologic specificul epistemologiei este cercetarea critică a fundamentelor cunoașterii științifice.

În epistemologia generală, se procedează prin analiză directă, prin analiza logică formalizantă, analiza istorică-critică precum și prin analiză experimental-genetică.

Cunoaștere, adevăr, justificare, întemeierea opiniilor, „a ști cum” comparat cu „a ști că”, opinie adevărată. Cea mai importantă contribuție a epistemologiei este filozofia științei. Epistemologia studiază numai cunoașterea științifică.

• Empirismul logic
• Raționalismul științific
• Raționalism critic
• Epistemologia genetică

Epistemologia genetică este o teorie și o practică a cercetării cunoașterii prin control experimental. Bazându-se pe experimente de geneză a psihicului și de dezvoltare a sa urmărind apariția și dezvoltarea conceptelor și structurilor operatorii de la vârste mici, tinde la abandonul cunoașterii general filozofice în favoarea cunoașterii precise, în act, a procesului cunoașterii. Este o orientare care agreează interdisciplinaritatea în abordarea cunoașterii atașându-și logica, psihologia, istoria cunoașterii. În felul acesta, nu are prejudecăți intemeindu-și concluziile abia ulterior după experimente asupra structurilor mentale. Concepția a fost inițiată de Jean Piaget.

• Epistemologia fenomenologică
• Fenomenologia existențială
• Epistemologia structuralistă
• Epistemologia realist-critică
• Epistemologia neotomistă
• Epistemologia materialist-dialectică

• M. Florian, Logică și epistemologie, Editura Antet, 1996
• Dicționar enciclopedic român, Editura Politică, București, 1966
• Ion Ceapraz, Empiric și teoretic în cunoașterea științifică, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1987
• Ilie Pârvu, Teoria științifică, Editura Albatros, 1982

• Gnoseologie
• Gândire critică
• Crez
• Metoda științifică
• Anarhism epistemologic
• Raționalism
• Subiectivism

Citate legate de epistemologie la Wikicitat