Ioan al Crucii

Sfântul Ioan al Crucii
Date personale
Nume la naștere	Juan de Yepes Álvarez
Născut	24 iunie 1542 Fontiveros, Spania
Decedat	14 decembrie 1591 Úbeda, Spania
Înmormântat	Sepulcro de San Juan de la Cruz[*][[Sepulcro de San Juan de la Cruz |​]] (1927)
Cauza decesului	cauze naturale (streptococcal infection[*][[streptococcal infection (human disease)|​]])
Religie	Biserica Catolică
Ocupație	scriitor poet preot catolic[*]​
Limbi vorbite	limba spaniolă[1]
Venerație
Venerat în	Biserica Catolică, Biserica Anglicană, Biserica Luterană
Beatificat	25 ianuarie 1675, Papa Clement al X-lea
Canonizat	27 decembrie 1726, Papa Benedict al XIII-lea
Rămășițe pământești	Mănăstirea carmelitană Segovia, Spania
Sărbătoare	14 decembrie
Apartenența	Ordinul carmelit
Însemne	În atitudine de contemplație, scriitor
Patronaje	Viața contemplativă, teologia mistică, poeți spanioli
Alte informații	Declarat Doctor al Bisericii de Papa Pius al IX-lea în 1926
Sfinți
Modifică date / text

Ioan al Crucii (născut Juan de Yepes Álvarez; n. 24 iunie 1542, Fontiveros^⁠(d), Castilia și León, Spania – d. 14 decembrie 1591, Úbeda, Andaluzia, Spania) a fost un scriitor spaniol și preot călugăr din Ordinul Carmelit, fondator al ramurii carmeliților desculți, venerat ca sfânt în Biserica Catolică.

Creația sa poetică, influențată de Teresa de Jesús, se caracterizează prin fervoare contemplativă, speculația gândirii, preferința pentru antiteză și metaforă, simbol și alegorie, spontaneitatea sensibilității, muzicalitatea suavă a versului, rafinament stilistic. Proza sa este alcătuită din comentarii la propriile sale poeme și o culegere de sentințe.

• Urcuș pe muntele Carmel ("Subida del monte Carmelo")
• Noaptea întunecată a sufletului ("Noche oscura del alma")
• Cânt spiritual ("Cantico espiritual")
• Flacără de dragoste vie ("Llama de amor viva")
• Sfaturi și sentințe spirituale ("Avisos y sentencias espirituales").

• it en es Scrieri
• Ioan al Crucii: „La sfârșit vei fi întrebat despre iubire. Învață deci să iubești!“^{[nefuncțională]}, 29 iulie 2008, Pr. Georgian Păunoiu, Ziarul Lumina