Alexandru Bârlădeanu

Alexandru Bârlădeanu, de origine etnică găgăuză, a reprezentat una dintre figurile politice, culturale și științifice ale etniei lui alături de Gleb Drăgan (academicieni), N. Topciu (imunolog), Ion Fazlî (compozitor).^[2]

Alexandru Bârlădeanu, de formație economist marxist, a fost membru al Partidului Comunist Român din anul 1943. A plecat din România după ce Basarabia a fost anexată de către URSS și a lucrat la un institut din Moscova de cercetări economice, în timpul derulării celui de al doilea război mondial. A revenit în țară în anul 1946 și a ocupat o serie de posturi de mare importanță în diverse ministere de tip economic. Împreună cu Gheorghe Gaston-Marin a fost unui din cei care au implementat impunerea economiei de comandă. A fost reprezentant al României în cadrul CAER-ului, a ocupat poziții de conducere în aparatul departamentelor de stat în planificare precum și în comerțul exterior.

Ca ideolog comunist, Alexandru Bârlădeanu și-a atras adversitatea lui Nikita Hrușciov, sfidând planurile URSS-ului pentru crearea unui complex economic suprastatal. Având o carieră politică debordantă, Alexandru Bârlădeanu avansează din poziția de Membru supleant al Biroului Politic de sub Gheorghe Gheorghiu Dej până la postul de Președinte al Consiliului Național al Cercetării Științifice, trecând prin funcțiile de Membru al Consiliului Executiv și de Membru al Prezidiului Permanent al Congresului al IX-lea al PCR din iulie 1965.

Împreună cu Leonte Răutu a contribuit direct la realizarea Declarației^[3] cu privire la poziția Partidului Muncitoresc Romîn în problemele mișcării comuniste și muncitorești internaționale adoptată de Plenara lărgită a C.C. al P.M.R. din aprilie 1964.^[4]

A intrat în conflict cu Elena Ceaușescu, moment în care a demisionat din toate funcțiile deținute în decembrie 1968. A devinit membru al Academiei Republicii Socialiste România, fără a fi scris vreo lucrare științifică vreodată. Odată cu venirea anului 1989, a semnat celebra „Scrisoare a celor șase” în luna martie. După momentul revoluției din decembrie 1989 când sistemul comunist s-a prăbușit, Alexandru Bârlădeanu a devinit demnitar de rang înalt în cadrul structurilor Frontului Salvării Naționale și a beneficiat de multe onoruri și funcții printre care și cea de Președinte al Senatului României. Cu ocazia decesului liderului țărănist Corneliu Coposu din anul 1995, Alexandru Bârlădeanu a recunoscut în mod public că deși el și Coposu aparțineau aceleiași generații, președintele țărănist a ales calea cea dreaptă.^[5]

Din 1960 până în 1962 a fost președinte al Federației Române de Fotbal. În mandatul său, el a marginalizat echipa națională de fotbal, retrăgând-o din calificările pentru Campionatul Mondial de Fotbal din 1962^⁠(en)^[traduceți], pe motiv că aceasta ar pierde oricum și nu este nevoie să participe astfel la propaganda capitalistă antiromânească.^[6]

A fost căsătorit cu actrița Marcela Rusu după ce aceasta se despărțise de regizorul Moni Ghelerter. Marcela Rusu va deveni mai apoi soția dramaturgului Aurel Baranga. A avut doi copii, Irina și Alexandru (nu se știe exact dacă au fost înfiați sau nu). Ultima sa soție a fost Michaela Pamfil-Bârlădeanu, fosta soție a lui Ion Gerota.

Cronologie

1928 – absolvent de liceu la Iași
1933 – admitere la Facultatea de Drept a Universității din Iași
1937 – anul în care profesorul Gheorghe Zane l-a luat ca asistent la catedra pe care o conducea
În 1940 revine în Basarabia natală, după anexarea sa de către U.R.S.S.
În anul 1946 a devenit membru al Partidului Comunist din România
În mai 1961 a fost decorat cu medalia A 40-a aniversare de la înființarea Partidului Comunist din România
În 1989 a fost unul dintre semnatarii scrisorii celor șase (foști lideri ai PCR care îl criticau pe Nicolae Ceaușescu).
În 22 decembrie 1989, ca urmare a Revoluției din 1989, a devenit membru în Consiliul Frontului Salvării Naționale, apoi în Biroul Executiv al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională.

Referințe

^ ro Membrii CC al PCR
^ Ștefan Bejan, „Găgăuzii: origine, evoluție istorică, așezarea în Sudul Basarabiei” (rezumat la teză de doctorat), Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați, 2021, p. 8
^ Vladimir Tismăneanu, „Raport final”, Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, București, 2006, p. 15
^ Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Romîn, „Declarație cu privire la poziția Partidului Muncitoresc Romîn în problemele mișcării comuniste și muncitorești internaționale adoptată de Plenara lărgită a C.C. al P.M.R. din aprilie 1964”, Editura Politică, București, 1964, copertă
^ Vladimir Tismăneanu, „Raport final”, Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, București, 2006, p. 645
^ Matei Udrea, "Criza naționalei are un singur precedent: cum a ajuns România să fie desființată", ProSport, 4 aprilie 2011; accesat pe 10 iulie 2016

Bibliografie

Profilul pe situl Camerei Deputaților Arhivat în 11 august 2020, la Wayback Machine.
Lavinia Betea, Alexandru Bârlădeanu despre Dej, Ceaușescu și Iliescu. Convorbiri, București, Evenimentul Românesc, 1997
Alexandru Bârladeanu (și alții), Misiunile lui A. I. Vâșinschi în România, (trad.) București, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, 1997
Lavinia Betea, Partea lor de adevăr, București, Compania, 2008 (cartea reia într-o versiune revizuită volumul Alexandru Bârlădeanu despre Dej, Ceaușescu, Iliescu. Convorbiri).

Legături externe

Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – B
Un vicepremier roman, pe Tower Bridge Arhivat în 6 iulie 2013, la Archive.is, 20 decembrie 2004, MIHAI RETEGAN, Jurnalul Național
Ca un trăsnet din senin - interviu despre naționalizare^{[nefuncțională]}, 12 iunie 2006, Lavinia Betea, Jurnalul Național
Fișă de cadre la partid: Alexandru Bârlădeanu Arhivat în 5 iulie 2013, la Archive.is, 23 aprilie 2009, Jurnalul Național
Ancheta lui Bârlădeanu: spion, speculant, retrograd, degradat civic și moral^{[nefuncțională]}, 23 aprilie 2009, Lavinia Betea, Jurnalul Național
Între mica și marea istorie Arhivat în 5 iulie 2013, la Archive.is, 3 aprilie 2008, Paula Mihailov Chiciuc, Jurnalul Național
Fișă de cadre la partid: Alexandru Bârlădeanu, 23 aprilie 2009, Jurnalul Național

[1] ro Membrii CC al PCR

[2] Ștefan Bejan, „Găgăuzii: origine, evoluție istorică, așezarea în Sudul Basarabiei” (rezumat la teză de doctorat), Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați, 2021, p. 8

[3] Vladimir Tismăneanu, „Raport final”, Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, București, 2006, p. 15

[4] Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Romîn, „Declarație cu privire la poziția Partidului Muncitoresc Romîn în problemele mișcării comuniste și muncitorești internaționale adoptată de Plenara lărgită a C.C. al P.M.R. din aprilie 1964”, Editura Politică, București, 1964, copertă

[5] Vladimir Tismăneanu, „Raport final”, Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, București, 2006, p. 645

[6] Matei Udrea, "Criza naționalei are un singur precedent: cum a ajuns România să fie desființată", ProSport, 4 aprilie 2011; accesat pe 10 iulie 2016

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

v d m Președinții Senatului României
Corpul Ponderator 1864 - 1866	Nifon Rusailă
Senat 1866 - 1940	Nifon Rusailă Ștefan Golescu Nicolae Golescu Alexandru Plagino Nifon Rusailă Calinic Miclescu Constantin Bosianu Dimitrie Ghica Ioan Emanoil Florescu Nicolae Kretzulescu Ion Emanoil Florescu Constantin Boerescu Gheorghe Grigore Cantacuzino Dimitrie Ghica Dimitrie A. Sturdza Eugeniu Stătescu Nicolae Gane Constantin Boerescu Eugeniu Stătescu Petre S. Aurelian Constantin Boerescu Petre S. Aurelian Constantin Budișteanu Gheorghe Grigore Cantacuzino Theodor Rosetti Ion N. Lahovari Basile M. Missir Emanoil Porumbaru Dimitrie Dobrescu Paul Bujor Constantin Coandă Mihail Pherekyde Constantin I. Nicolaescu Constantin Coandă Constantin I. Nicolaescu Traian Bratu Mihail Sadoveanu Nicolae Costăchescu Leonte Moldovan Constantin Dimitriu-Dovlecel Alexandru Lapedatu Nicolae Iorga Constantin Argetoianu
Senat din 1990	Alexandru Bârlădeanu Oliviu Gherman Petre Roman Mircea Ionescu-Quintus Nicolae Văcăroiu Doru-Ioan Tǎrǎcilǎ^[1] Ilie Sârbu Mircea Geoană Petru Filip^[2] Vasile Blaga Crin Antonescu Cristian Dumitrescu^[3] Călin Popescu-Tăriceanu Teodor Meleșcanu Titus Corlățean^[4] Robert Cazanciuc^[5] Anca Dragu Florin Cîțu Alina Gorghiu^[6]
^* interimar