Nino: Diferență între versiuni

Sfânta Nino (sau Nina, Nona, Cristiana, Crişona; în georgiană წმინდა ნინო; n. ca. 325, probabil în Grecia sau Italia m. ca. 361 in Bodbe, Kaheţia, Georgia) a fost cea care a iniţiat convertirea georgienilor la creştinism. În Biserica Ortodoxă Georgiană, sfânta Nino este venerată în rândul apostolilor.

Nino era o creştină originară din Grecia sau Italia, care ajunsese drept captivă de război în Capadocia şi apoi în Iberia, statul georgian de est în antichitate. În Mtsjeta, capitala Iberiei, ea deveni celebră ca tămăduitoare de boli şi cunoscătoare de ierburi. Renumele ei ajunse la urechile reginei iberice Nana, care o chemă în palatul său, în speranţa de a se vedea vindecată de o boală grea. Nino reuşi într-adevăr să o vindece pe regină, dar refuză răsplata generoasă a regelui Mirian al III-lea, spunând că puterea ei taumaturgică este un dar al lui Dumnezeu.

După o vreme regele Mirian se rătăci în timpul unei vânători şi fu împiedicat de o negură stranie să-şi mai găsească drumul spre casă. El chemă atunci pe toţi zeii cunoscuţi în Iberia în ajutor, dar de-abia când se adresă zeului venerat de Nino reuşi să scape de la ananghie şi deveni în urma acestei experienţe creştin. Conform altor legende, regele converti după ce fusese el însuşi vindecat de către Nino. Mirian institui creştinismul ca religie de stat în Iberia în anul 337 (sau după opinia reprezentată de Biserica Ortodoxă Georgiană deja în 326). Sfătuit de sfânta Nino, regele trimise soli la curtea lui Constantin cel Mare şi solicită prin ei trimiterea de preoţi creştini în Iberia.

Sfânta Nino îşi petrecu sfârşitul vieţii ca pustnică în apropierea unei mănăstiri capadociene. În anul 361 ea se îmbolnăvi la întoarcerea dintr-o călătorie în Tuşeţia, o regiune din estul Georgiei, şi muri în preajma localităţii Bodbe în regiunea Kaheţia. Regele Mirian întemeie deasupra mormântului ei în Bodbe o biserică, care fu mai târziu inclusă în mănăstirea Ninotsminda.

Crucea sfintei Nino, încropită de ea însăşi din păr şi tulpini de viţă de vie, este păstrată în catedrala Sioni din Tbilisi.

Sfînta Nino este menţionată pentru prima oară în Historia Ecclesiastica (X, 11) a lui Tyrannius Rufinus, care aflase de legendă în anul 395 la Ierusalim, de la prinţul georgian Bakur. La Rufinus este vorba de o anonimă care înfăptuise minuni şi creştinizase Georgia. Numele Nino este transmis de un manuscris georgian scris între anii 960 şi 970 în mănăstirea Şatberdi din nordestul Turciei de azi^[1]. Hagiografiile mai târzii au făcut din Nino misionara Armeniei, o rudă a sfântului Gheorghe sau o prinţesă romană.

Fiind patroana statului georgian, sfintei i s-a ridicat în 1994 la Tbilisi un monument, creat de sculptorul Zurab Zereteli.

Sfânta Nino a fost adoptată ca patroană şi de congregaţia catolică a "Surorilor Sfintei Cristina", înfiinţată în 1801 de Victoire de Méjanés în Argancy, din 1808 cu sediul în Metz, care se ocupă de educaţia fetelor şi de îngrijirea bolnavilor.

Sfânta Nino este sărbătorită de bisericile ortodoxe în zilele de 27 octombrie şi 14 ianuarie, de biserica romano-catolică în 15 decembrie, de Biserica Armeană-Gregoriană în 29 octombrie.

• Friedrich Wilhelm Bautz: articol Christiana (Nina, Nunia) în: Biographisch-Bibliographisches Kirchenlexikon, vol. I, Hamm 1990, col. 1004.