Nino: Diferență între versiuni
Fără descriere a modificării |
m Robot. Înlocuire automată de text (-{{Informații bibliotecare +{{Control de autoritate) |
||
(Nu s-au afișat 41 de versiuni intermediare efectuate de alți 29 de utilizatori) | |||
Linia 1: | Linia 1: | ||
[[ |
[[Fișier:SaintNino.gif|thumb|130px|right|Sfânta Nino, fragment dintr-o icoană]] |
||
Sfânta '''Nino''' (sau Nina, Nona, Cristiana, |
Sfânta '''Nino''' (sau Nina, Nona, Cristiana, Crișona; în georgiană წმინდა ნინო; n. ca. [[325]], probabil în [[Grecia]] sau [[Italia]] m. ca. 361 în Bodbe, Kaheția, [[Georgia]]) a fost cea care a inițiat convertirea georgienilor la [[creștinism]]. În [[Biserica Ortodoxă Georgiană]], sfânta Nino este venerată în rândul [[apostol]]ilor. |
||
[[Fișier:St-nino.jpg|thumb|right|Nino de Cappadocia]] |
|||
==Legenda== |
== Legenda == |
||
Nino |
Nino a fost o creștină originară din Grecia sau Italia, care ajunsese drept captivă de război în [[Cappadocia]] și apoi în [[Istoria Georgiei|Iberia]], statul georgian de est în antichitate. În [[Mtsjeta]], capitala Iberiei, ea a devenit celebră ca vindecătoare de boli și cunoscătoare de ierburi. Renumele ei a ajuns la urechile reginei iberice Nana, care a chemat-o în palatul său, în speranța de a se vedea vindecată de o boală grea. Nino a reușit într-adevăr să o vindece pe regină, dar a refuzat răsplata generoasă a regelui Mirian al III-lea, spunând că puterea ei taumaturgică este un dar al lui Dumnezeu. |
||
O altă legendă este legată de regele Mirian. Se spune că acesta s-ar fi rătăcit în timpul unei vânători și a fost împiedicat de o ceață stranie să-și regăsească drumul spre casă. El i-a chemat atunci în ajutor pe toți zeii cunoscuți în Iberia, dar de-abia atunci când i s-a adresat zeului venerat de Nino a reușit să fie salvat. Ca urmare a acestei experiențe, Mirian a adoptat creștinismul. Conform altor legende, regele s-a convertit după ce fusese el însuși vindecat de către Nino. Mirian a instituit creștinismul ca religie de stat în Iberia în anul 337 (sau, după opinia reprezentată de Biserica Ortodoxă Georgiană, deja în 326). Sfătuit de sfânta Nino, regele a trimis soli la curtea lui [[Constantin cel Mare]] și a solicitat prin ei trimiterea de preoți creștini în Iberia. |
|||
Sfânta Nino |
Sfânta Nino și-a petrecut sfârșitul vieții ca pustnică în apropierea unei mănăstiri cappadociene. În anul 361 ea s-a îmbolnăvit la întoarcerea dintr-o călătorie în Tușeția, o regiune din estul Georgiei, și a murit în preajma localității Bodbe în regiunea Kaheția. Regele Mirian a întemeiat deasupra mormântului ei în Bodbe o biserică, care a fost ulterior inclusă în mănăstirea [[Ninotsminda]]. |
||
Crucea sfintei Nino, încropită de ea |
Crucea sfintei Nino, încropită de ea însăși din păr și tulpini de viță de vie, este păstrată în catedrala Sioni din [[Tbilisi]]. |
||
==Hagiografie== |
== Hagiografie == |
||
Sfînta Nino este |
Sfînta Nino este menționată pentru prima oară în ''Historia Ecclesiastica'' (X, 11) a lui [[Tyrannius Rufinus]], care aflase de legendă în anul 395 la [[Ierusalim]], de la prințul georgian Bakur. La Rufinus este vorba de o anonimă care înfăptuise minuni și creștinizase Georgia. Numele Nino este transmis de un manuscris georgian scris între anii 960 și 970 în mănăstirea Șatberdi din nord-estul Turciei de azi<ref>Kek.Inst. S-1141, Kekelidze Institute of Manuscripts Tbilisi.</ref>. Hagiografiile mai târzii au făcut din Nino misionara [[Armenia|Armeniei]], o rudă a [[Gheorghe din Cappadocia|sfântului Gheorghe]] sau o prințesă romană. |
||
Fiind patroana statului georgian, sfintei i s-a ridicat în 1994 la Tbilisi un monument |
Fiind patroana statului georgian, sfintei Nino i s-a ridicat în 1994 la Tbilisi un monument creat de sculptorul Zurab Zereteli. |
||
Sfânta Nino a fost adoptată ca patroană |
Sfânta Nino a fost adoptată ca patroană și de congregația [[Biserica Romano-Catolică|catolică]] a "Surorilor Sfintei Cristina", înființată în 1801 de Victoire de Méjanés în [[Argancy]], din 1808 cu sediul în [[Metz]], care se ocupă de educația fetelor și de îngrijirea bolnavilor. |
||
==Sărbătoarea== |
== Sărbătoarea == |
||
Sfânta Nino este sărbătorită de bisericile ortodoxe în zilele de 27 octombrie |
Sfânta Nino este sărbătorită de bisericile ortodoxe în zilele de 27 octombrie și 14 ianuarie, de biserica romano-catolică în 15 decembrie, de [[Biserica Armeană-Gregoriană]] în 29 octombrie. |
||
==Note== |
== Note == |
||
<references /> |
|||
<div style="font-size:90%; -moz-column-count:2; |
|||
column-count:2;"><references /></div> |
|||
==Bibliografie== |
== Bibliografie == |
||
*Friedrich Wilhelm Bautz: articol ''Christiana (Nina, Nunia)'' în: '' Biographisch-Bibliographisches Kirchenlexikon'', vol. I, Hamm 1990, col. 1004. |
* Friedrich Wilhelm Bautz: articol ''Christiana (Nina, Nunia)'' în: '' Biographisch-Bibliographisches Kirchenlexikon'', vol. I, Hamm 1990, col. 1004. |
||
== Legături externe == |
|||
⚫ | |||
* [http://ziarullumina.ro/documentar/sfanta-nina-luminatoarea-georgiei Sfânta Nina, luminătoarea Georgiei] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20150420005816/http://ziarullumina.ro/documentar/sfanta-nina-luminatoarea-georgiei |date=2015-04-20 }}, 14 ianuarie 2009, Adrian Agachi, ''Ziarul Lumina'' |
|||
{{Control de autoritate}} |
|||
⚫ | |||
[[Categorie:Sfinți în Biserica Ortodoxă]] |
|||
[[Categorie:Georgia]] |
[[Categorie:Georgia]] |
||
[[de:Nino (Heilige)]] |
|||
[[en:Saint Nino]] |
|||
[[ka:წმინდა ნინო]] |
Versiunea curentă din 18 martie 2023 06:27
Sfânta Nino (sau Nina, Nona, Cristiana, Crișona; în georgiană წმინდა ნინო; n. ca. 325, probabil în Grecia sau Italia m. ca. 361 în Bodbe, Kaheția, Georgia) a fost cea care a inițiat convertirea georgienilor la creștinism. În Biserica Ortodoxă Georgiană, sfânta Nino este venerată în rândul apostolilor.
Legenda
[modificare | modificare sursă]Nino a fost o creștină originară din Grecia sau Italia, care ajunsese drept captivă de război în Cappadocia și apoi în Iberia, statul georgian de est în antichitate. În Mtsjeta, capitala Iberiei, ea a devenit celebră ca vindecătoare de boli și cunoscătoare de ierburi. Renumele ei a ajuns la urechile reginei iberice Nana, care a chemat-o în palatul său, în speranța de a se vedea vindecată de o boală grea. Nino a reușit într-adevăr să o vindece pe regină, dar a refuzat răsplata generoasă a regelui Mirian al III-lea, spunând că puterea ei taumaturgică este un dar al lui Dumnezeu.
O altă legendă este legată de regele Mirian. Se spune că acesta s-ar fi rătăcit în timpul unei vânători și a fost împiedicat de o ceață stranie să-și regăsească drumul spre casă. El i-a chemat atunci în ajutor pe toți zeii cunoscuți în Iberia, dar de-abia atunci când i s-a adresat zeului venerat de Nino a reușit să fie salvat. Ca urmare a acestei experiențe, Mirian a adoptat creștinismul. Conform altor legende, regele s-a convertit după ce fusese el însuși vindecat de către Nino. Mirian a instituit creștinismul ca religie de stat în Iberia în anul 337 (sau, după opinia reprezentată de Biserica Ortodoxă Georgiană, deja în 326). Sfătuit de sfânta Nino, regele a trimis soli la curtea lui Constantin cel Mare și a solicitat prin ei trimiterea de preoți creștini în Iberia.
Sfânta Nino și-a petrecut sfârșitul vieții ca pustnică în apropierea unei mănăstiri cappadociene. În anul 361 ea s-a îmbolnăvit la întoarcerea dintr-o călătorie în Tușeția, o regiune din estul Georgiei, și a murit în preajma localității Bodbe în regiunea Kaheția. Regele Mirian a întemeiat deasupra mormântului ei în Bodbe o biserică, care a fost ulterior inclusă în mănăstirea Ninotsminda.
Crucea sfintei Nino, încropită de ea însăși din păr și tulpini de viță de vie, este păstrată în catedrala Sioni din Tbilisi.
Hagiografie
[modificare | modificare sursă]Sfînta Nino este menționată pentru prima oară în Historia Ecclesiastica (X, 11) a lui Tyrannius Rufinus, care aflase de legendă în anul 395 la Ierusalim, de la prințul georgian Bakur. La Rufinus este vorba de o anonimă care înfăptuise minuni și creștinizase Georgia. Numele Nino este transmis de un manuscris georgian scris între anii 960 și 970 în mănăstirea Șatberdi din nord-estul Turciei de azi[1]. Hagiografiile mai târzii au făcut din Nino misionara Armeniei, o rudă a sfântului Gheorghe sau o prințesă romană.
Fiind patroana statului georgian, sfintei Nino i s-a ridicat în 1994 la Tbilisi un monument creat de sculptorul Zurab Zereteli.
Sfânta Nino a fost adoptată ca patroană și de congregația catolică a "Surorilor Sfintei Cristina", înființată în 1801 de Victoire de Méjanés în Argancy, din 1808 cu sediul în Metz, care se ocupă de educația fetelor și de îngrijirea bolnavilor.
Sărbătoarea
[modificare | modificare sursă]Sfânta Nino este sărbătorită de bisericile ortodoxe în zilele de 27 octombrie și 14 ianuarie, de biserica romano-catolică în 15 decembrie, de Biserica Armeană-Gregoriană în 29 octombrie.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Kek.Inst. S-1141, Kekelidze Institute of Manuscripts Tbilisi.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Friedrich Wilhelm Bautz: articol Christiana (Nina, Nunia) în: Biographisch-Bibliographisches Kirchenlexikon, vol. I, Hamm 1990, col. 1004.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Sfânta Nina, luminătoarea Georgiei Arhivat în , la Wayback Machine., 14 ianuarie 2009, Adrian Agachi, Ziarul Lumina