împrejura
Etimologie
Din latina populară inpergyrare sau din împrejur.
Pronunție
- AFI: /ɨm.pre.ʒu'ra/
Verb
| Conjugarea verbului împrejura | |
| Infinitiv | a împrejura |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
împrejur |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să împrejure |
| Participiu | împrejurat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) (înv.) a ocoli de jur împrejur, a cuprinde din toate părțile; a înconjura.
- (v.tranz.) (reg.) a lega un obiect cu o sfoară etc. trecută împrejur; a încinge.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online