wreck

(English)

Din engleză medie wrek, care provine din anglo-normandă wrek < nordică veche *wrek (confer norvegiană și islandeză rek, suedeză vrak). Inevitabil de origine proto-germanică (vedeți *wrekaną).

Înrudit indirect cu wreak.

• AFI: /rɛk/

wreck, pl. wrecks

1. ruină, dărâmătură, epavă, paragină, dărăpănătură

   The wreck to your left is the only thing left of our house.

2. (fig.) epavă, om distrus, ruină

   He was an emotional wreck after the death of his wife.

3. (spec.) accident, avarie
4. (jur.) rămășițe de vas (după naufragiu)

• 1: debris, ruins
• 3: crash
• 4: wreckage

• shipwreck

• nervous wreck

1. a distruge, a avaria

   He wrecked the car in a collision.

2. (constr.) a distruge, a demola, a dărâma

   The contractors need to wreck the old building before they can build a new one.

3. a (se) ruina, a (se) părăgini, a (se) strica, a (se) dărăpăna
4. (în Australia) a demonta vehicule sau obiecte distruse pentru a recupera componente de valoare
5. (fig.) a întina, a compromite, a distruge, a dezonora

   His reputation was wrecked.

• 1-2: annihilate, demolish, destroy, devastate, eradicate, extinguish, obliterate, ruin, wipe out
• 3: dilapidate, ruin

• 1-2: build, construct, make, produce

• bewreck
• wreckage
• wrecked
• wrecker

• wreak

• Dictionary.com
• Wiktionary