smeri

română

Conjugarea verbului (se) smeri
Infinitiv	a (se) smeri
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) smeresc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) smerească
Participiu	smerit
Conjugare	IV

(v.refl.) a avea o atitudine umilă, modestă, supusă, plină de respect.
(bis.) a se arăta plin de cucernicie, de evlavie față de Dumnezeu.
Se smerește în fața divinității.
(v.tranz.) (înv.) a înfrânge mândria cuiva.

a se umili, a fi supus