sertar

Din neogreacă sirtári.

• AFI: /ser'tar/

1. parte a unei mobile (birou, scrin etc.) în formă de cutie, care se poate trage în afară.

   Sertarul mesei.

2. organ de mașină care, prin deplasările sale, permite intrarea și ieșirea agentului motor (abur, aer comprimat etc.) în și din cilindrul unui motor.

   Sertar la o conductă.

3. element în formă de placă folosit la construcția unor robinete pe care le închide și le deschide, deplasându-se într-o mișcare de translație în lungul axei lui.

   Sertar pentru reglarea circulației unui fluid.

• 1: (franțuzism rar) tiroar, (înv. și reg.) sicriu, (Ban. și Transilv.) ladă, (Transilv.) pui, puiuc, (Transilv. și Ban.) pult, (Bucov., Mold. și Transilv.) șufladă, cutie
• 2: (tehn.) registru, șuber, ventil
• 3: (tehn.) vană

• sertăraș
• sertărel

• DEX online