stanco

(italiano)

Origine incertă. Poate din franceza veche estanc (astăzi étanche), care provine din verbul estanchier (astăzi étancher) < probabil din latină populară *stanticare < stanticus < stans, stantis.

• AFI: /'stanko/

1. obosit, epuizat, extenuat

   Oggi sono stanco poiché ho faticato molto.

2. (p. ext.) plictisit, agasat

• 1-2: fiacco, esausto, sfinito, sfiancato, esaurito, stressato, esaurito, spento, annoiato, seccato, indebolito, spossato, infiacchito, affaticato, (pop.) spompato, (fam.) stufo

• fresco, in forze, energico, vitale, fertile, desideroso, voglioso, rinvigorito, riposato

• stancamente
• stancare
• stanchevole
• stanchezza

• essere stanco morto

Din stancare.

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru stancare.

   • română: (eu) obosesc

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario