ronțăi
Aspect
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ron.ʦə'i/
Verb
Conjugarea verbului ronțăi | |
Infinitiv | a ronțăi |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
ronțăi |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să ronțăie |
Participiu | ronțăit |
Conjugare | IV |
- (v.tranz.) a mânca sfărâmând între dinți puțin câte puțin dintr-un aliment tare, crocant, producând un zgomot caracteristic.
- (v.tranz.) a roade cu dinții un obiect.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online