porc

Vezi și : pòrc

Din latină porcus < proto-italică *porkos. Confer și greacă antică πόρκος (pórkos).

Înrudit cu aromână porcu, asturiană puercu, catalană porc, corsicană porcu, dalmată puarc, friuliană purcit, galiciană porco, italiană porco, liguriană pòrco, occitană pòrc, franceză porc, portugheză porco, retoromană portg, sardă porcu, siciliană porcu, spaniolă puerco și venețiană porco.

• AFI: /pork/

Declinarea substantivului porc
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	porc	porci
Articulat	porcul	porcii
Genitiv-Dativ	porcului	porcilor
Vocativ	porcule	porcilor

1. (zool.) (Sus, mai ales Sus scrofa domesticus sau Sus domesticus) mamifer domestic omnivor, cu capul de formă conică, cu botul alungit, cu corpul acoperit cu păr aspru, scurt și relativ rar, crescut pentru carnea și grăsimea lui.
2. (p.restr.) carne de porc.
3. (fig., depr.) epitet depreciativ pentru un om obraznic, grosolan, nerușinat, josnic, ticălos, mișel.

• 1: (zool.) (pop.) râmător, râtan, (înv.) sfin

• porcan
• porcar
• porcaș
• porcăi
• porcăire
• porcăit
• porcărie
• porcesc
• porci
• porcire
• porcit
• porcoi
• porcos
• porculeț
• porcușor

• poarcă
• purcel
• sui-
• suiformă
• suin

• A face (pe cineva) albie (sau troacă) de porci = a certa (pe cineva) cu vorbe aspre, injurioase
• A îngrășa porcul în ajun = a încerca (zadarnic) să recuperezi în ultimul moment timpul multă vreme pierdut
• A mâna porcii la jir = a dormi sforăind tare
• A mânca ca un porc = a mânca în mod dizgrațios, hărpăind și clefăind
• A se purta ca un porc = a se purta urât, grosolan
• A tăcea ca porcul în păpușoi (sau în cucuruz) = a tăcea prefăcându-se că este preocupat de ceva foarte important spre a nu răspunde la aluzii sau la învinuiri directe
• Când o zbura porcul = niciodată
• Cine se bagă (sau se amestecă) în tărâțe, îl mănâncă porcii = cine se bagă (sau se amestecă) unde nu trebuie, se alege cu neplăceri
• N-am păzit (sau n-am păscut) porcii împreună = nu suntem egali spre a-ți permite gesturi de familiaritate cu mine
• Născut în zodia porcului = exagerat de norocos
• Porc de câine = om de nimic, netrebnic, ticălos

• DEX online

---

(català)

Din occitană veche porc < latină porcus („porc”).

• (occidental) AFI: /ˈpɔrk/
• (central, oriental) AFI: /ˈpɔɾk/

porc m., porcs pl.

1. (zool.) porc
2. (alim.) (carne de) porc

   Un bistec de porc.

3. (fig.) porc

• 2: (alim.) carn de porc

• porc d'Índia
• cort de porcs
• porc espí
• porc fer
• porc formiguer
• porc marí
• porc senglar

• com un porc

• estar com el porc a l'estaca
• fer com el porc de'n Bullidura
• menjar com un porc
• no tenir porc a mitges

• Institut d'Estudis Catalans
• Viccionari
• Wiktionary

---

(français)

Din latină porcus.

• AFI: /pɔʁ/

porc m., porcs pl.

1. porc
2. carne de porc
3. (fig.) porc

• 1: cochon, goret

• porcelet
• porcin
• pourceau

• cul-de-porc
• porc-épic
• porcherie
• queue-de-porc, queue-de-pourceau

• c'est un porc

• truie

• Wiktionary
• Wiktionnaire

---

(magyar)

Etimologie lipsă. (Ajută)

• AFI: /'ports/

porc, pl. porcok

1. cartilaj, zgârci

• Wiktionary