pupa

Vezi și : Pupa, púpa, pupă

Din latină *puppare.

• AFI: /puˈpa/

Conjugarea verbului (se) pupa
Infinitiv	a (se) pupa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) pup
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) pupe
Participiu	pupat
Conjugare	I

1. (v.tranz. și refl. recipr.) (fam.) a (se) săruta.
2. (v.tranz.) (mai ales în construcții negative) a ajunge să obțină ceva râvnit; a dobândi.

   Nu mai pupi tu plimbare.

• săruta

• pup
• pupare
• pupat
• pupătură
• pupic

• (tranz.) A pupa în bot (pe cineva) = a linguși, a adula (pe cineva)
• (refl. recipr.) A se pupa (în bot) cu cineva = a se înțelege bine cu cineva, a se afla în relații de intimitate cu cineva

Din pupa.

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru pupa.

Din pupă.

• AFI: /ˈpu.pa/

1. forma de singular articulat pentru pupă.

• DEX online

---

(English)

Din latină pupa.

• AFI: /ˈpyupə/

pupa, pl. pupae sau pupas

1. pupă

• pupal

• caterpillar

• Dictionary.com

---

(italiano)

Din latină pupa.

• AFI: /ˈpupa/

pupa f., pupe pl.

1. păpușă
2. (entom.) pupă

• pupo