jurat
 Vezi și : jurât
|
Etimologie
Din franceză juré < latină juratus.
Pronunție
- AFI: /ʒuˈrat/
Substantiv
| Declinarea substantivului jurat | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | jurat | jurați |
| Articulat | juratul | jurații |
| Genitiv-Dativ | juratului | juraților |
| Vocativ | juratule | juraților |
- (în unele state) cetățean ales să ia parte la judecarea unor procese penale și uneori a unor procese civile; jur.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din verbul a jura.
Adjectiv
| Declinarea adjectivului jurat | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | jurat | jurați |
| Feminin | jurată | jurate |
| Neutru | jurat | jurate |
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din jura.
Verb
- forma de participiu trecut pentru jura.
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online