indicativ
Etimologie
Din franceză indicatif < latină indicatiws.
Pronunție
- AFI: /in.di.ka'tiv/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului indicativ | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | indicativ | indicativi |
| Feminin | indicativă | indicative |
| Neutru | indicativ | indicative |
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului indicativ | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | indicativ | indicative |
| Articulat | indicativul | indicativele |
| Genitiv-Dativ | indicativului | indicativelor |
| Vocativ | indicativule | indicativelor |
- tot ceea ce servește pentru a indica ceva.
- denumire convențională atribuită unităților militare, comandanților și unor ofițeri din statele-majore în scopul păstrării secretului și pentru a nu fi recunoscute de inamic.
- semnal de identificare la începutul sau sfârșitul programului (de radio și de televiziune).
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online