crai
Etimologie
Din slavă (veche) kralĩ („rege”) (Miklosich, Slaw. Elem., Miklosich, Lexicon, 308; Cihac, II, 80; Meyer 203; Berneker 573), din germană Karl: este numele lui Carol cel Mare considerat drept suveran prin autonomazie. Confer maghiară király, albaneză kralj, neogreacă ϰράλις (krális), turcă kiral (din maghiară).
Pronunție
- AFI: /kraj/
Substantiv
| Declinarea substantivului crai | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | crai | crai |
| Articulat | craiul | craii |
| Genitiv-Dativ | craiului | crailor |
| Vocativ | craiule | crailor |
- (astăzi poetic sau în basme) împărat, rege, domnitor.
- bărbat ușuratic, care se ține de chefuri, de aventuri amoroase etc.; craidon.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online