cerceta
Etimologie
Din latină circitare.
Pronunție
- AFI: /ʧeɾ.ˈʧe.ta/
Verb
| Conjugarea verbului (se) cerceta | |
| Infinitiv | a (se) cerceta |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) cercetez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) cerceteze |
| Participiu | cercetat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz. și refl.) a (se) examina cu atenție; a (se) observa, a (se) controla.
- A cerceta locurile.
- A cerceta problema.
- (v.tranz.) a studia, a consulta.
- Am cercetat toate documentele.
- (v.tranz.) a căuta.
- (v.tranz.) a căuta să afle; a se informa; a iscodi.
- (v.tranz.) a întreba, a chestiona.
- (jur.) a face o cercetare; a ancheta.
- (v.tranz.) (pop.) a vizita.
Antonime
Cuvinte derivate
Traduceri
a face o cercetare
|
|