badger

(English)

Din engleza medie bageard, din bage („semn distinctiv”) < anglo-normandă bage („emblemă”).

• AFI: /'bædʒə(ɹ)/

badger, pl. badgers

1. (zool.) bursuc, viezure

   The badger ran across the street.

2. (spec.) persoană din statul american Wisconsin
3. (ieșit din uz) perie făcută din păr de bursuc/viezure
4. (la pl.) un grup de răufăcători desperați, care furau în apropierea râurilor

• 2: Wisconsinite

• American badger
• European badger
• ferret-badger
• hog badger
• honey badger
• stink badger

1. a bate la cap, a plictisi

   He kept badgering her about her bad habits.

2. (fam., în Anglia) a băși, a pârțâi

• 2: fart

• barged
• garbed

• Dictionary.com
• Wiktionary