ascuți

Din latină *excōtῑre, de la cōs, cotem (Pușcariu 140; REW 2275; confer Densusianu, Rom., XXXIII, 274), Confer cuțit, cute.

Este posibil ca în evoluția lui să fi survenit o încrucișare cu latină acutiāre (> italiană aguzzare, v. provensală, v. portugheză agusar, franceză aiguiser, catalană aguar, spaniolă aguzar, confer REW 134), cum presupune DAR, cu toate că semantismul se explică suficient prin prima ipoteză; confer sensurile „a face mai tăios” și „a face vârf”, reunite și în spaniolă aguzar, afilar. Candrea-Dens., 99, și Candrea presupun un latină *exacūtῑre, plecând de la exacūtus.

• AFI: /as.ku'ʦi/

1. (v.tranz.) a face mai tăioasă lama unei arme sau a unei unelte de tăiat.

   Ascut cuțitul.

2. a face unui obiect vârf (înțepător).

   Ascute un creion.

   Ascuțisem un bețișor.

3. (v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) face mai ager, mai pătrunzător.
4. a (se) intensifica, a (se) înteți.

• 1: (Mold. și Transilv.) toci
• 2: trage
• 3: pițigăia
• 4: agrava, amplifica, crește, intensifica, înteți, mări

• a ascuți: tunchi
• a (se) ascuți: (se) toci, (se) tâmpi, (se) tunchi

• ascuțime
• ascuțire
• ascuțiș
• ascuțit
• ascuțitoare
• ascuțitor
• ascuțitorie

• cuțit

• A-și ascuți urechile = a deveni foarte atent; a-și încorda auzul

• DEX online