mensonge

(français)

Din franceză medie mensonge, care provine din franceză veche mençonge, mençunge < probabil din latină populară *mentionica, din latină târzie mentiō, mentiōnem, inevitabil din mentītus, forma de participiu trecut pentru mentior („a minți”).

Înrudit cu catalană menció, italiană menzogna, occitană messorga, messonja, mensònega și română minciună.

• AFI: /mɑ̃.sɔ̃ʒ/
•  Audio^fișier

mensonge m., mensonges pl.

1. minciună

   Les mensonges ne mènent pas loin. Avec un mensonge on va loin, mais sans espoir de retour.

2. (p.ext.; poetic) minciună, ficțiune

   La poésie vit de mensonges.

3. (fam.) înșelăciune, eroare, greșeală

   Le monde n'est que mensonge.

• 1: (fam. și pop.) bobard, boniment, bouillie pour les chats, bullshit, canard, canular, connerie, craque, foutaise, racontar, flan, menterie
• 2: fable, fiction
• 3: erreur, illusion

• mensonger

• pieux mensonge
• mensonge innocent
• mensonge officieux

• menteur
• mentir

• mention

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire