înlătura
Etimologie
Din în + laturi (pl. lui latură).
Pronunție
- AFI: /ɨn.lə.tu'ra/
Verb
| Conjugarea verbului înlătura | |
| Infinitiv | a înlătura |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
înlătur |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să înlăture |
| Participiu | înlăturat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a da la o parte, a îndepărta; a delătura; p. ext. a face să dispară.
- Înlătură cauza răului.
- A înlăturat lanțurile robiei.
- L-a înlăturat de la domnie.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
cuvinte apropiate
Traduceri
a da în lături; a lăsa la o parte