încercare
Etimologie
Din a încerca.
Pronunție
- AFI: /ɨn.ʧerˈka.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului încercare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | încercare | încercări |
| Articulat | încercarea | încercările |
| Genitiv-Dativ | încercării | încercărilor |
| Vocativ | încercare | încercărilor |
- acțiunea de a încerca și rezultatul ei; verificare, probă.
- tentativă; străduință, silință.
- (la jocul de rugbi) așezare a mingii cu mâna în terenul de țintă al echipei adverse; punctele obținute în urma acestei acțiuni; eseu.
- lucrare (literară) de debut.
- (rar) eseu (literar sau științific).
- necaz, suferință. primejdie; dificultate pe care o îndură cineva.
- (înv.) experiență practică; cunoaștere.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online