toleranță
Etimologie
Din franceză tolérance.
Pronunție
- AFI: /to.le'ran.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului toleranță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | toleranță | toleranțe |
| Articulat | toleranța | toleranțele |
| Genitiv-Dativ | toleranței | toleranțelor |
| Vocativ | toleranță | toleranțelor |
- faptul de a tolera; îngăduință, indulgență.
- obișnuință sau dispoziție pe care o are organismul de a suporta anumite medicamente, substanțe, condiții de mediu etc.
- abatere admisă de la dimensiunea, greutatea, calitatea etc. prevăzută pentru un anumit produs.
- (tehn.) diferență dintre dimensiunea maximă și minimă admisă în prelucrarea unui anumit material și valoarea nominală a acestei dimensiuni.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online