supleant
Etimologie
Din franceză suppléant.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului supleant | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | supleant | supleanți |
| Articulat | supleantul | supleanții |
| Genitiv-Dativ | supleantului | supleanților |
| Vocativ | supleantule | supleanților |
- suplinitor.
- (în vechea organizare judecătorească) judecător care ocupa prima treaptă în magistratură și care avea anumite atribuții secundare sau intra în compunerea completelor de judecată în cauze de importanță mai mică.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Adjectiv
| Declinarea adjectivului supleant | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | supleant | supleanți |
| Feminin | supleantă | supleante |
| Neutru | supleant | supleante |
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online