rămurea
Etimologie
Din ramură + sufixul -ea, -ică.
Pronunție
- AFI: /rə.muˈre̯a/
Substantiv
| Declinarea substantivului rămurea | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rămurea | rămurele |
| Articulat | rămureaua | rămurelele |
| Genitiv-Dativ | rămurelei | rămurelelor |
| Vocativ | rămurea | rămurelelor |
- diminutiv al lui ramură.
- (la pl.) ciupercă comestibilă cu tulpina groasă și cu fructificațiile foarte ramificate (Clavaria botrytis).
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online