piață

Din italiană piazza, parțial prin neogreacă πιάτζα (piátza). Provine din latină platea.

• AFI: /'pja.ʦə/

I.

1. loc întins și deschis dintr-o localitate, unde se întâlnesc sau se întretaie mai multe străzi, adesea amenajat cu spații verzi, statui etc.

   Piața Marii Adunări Naționale.

2. loc special amenajat unde se face comerț cu mărfuri, mai ales cu produse agroalimentare.

   Își vinde produsele la piață.

II.

1. (ec. pol.) sferă a circulației mărfurilor; cererea și oferta de mărfuri.
2. (reed.) control amănunțit efectuat de personalul instituției.
3. (intl.) percheziție.

I.

• 1: scuar
• 2: târg, (la orientali) bazar, (înv.) târgoviște

• piațetă

• piața imobiliară
• piața internă
• piața mondială
• piață gri
• piață neagră
• piață valutară
• piata imobiliara
• trăsură de piață sau mașină de piață

• A face piața = a cumpăra produse alimentare (în special de la piață)
• (fam.) A se certa ca la piață = a se certa violent și folosind cuvinte grosolane
• (intl.) A chiti la piață = a ieși la furat

• DEX online