pedagog
Aspect
Etimologie
Din franceză pédagogue, neogreacă πεδχαγογωσ (pedhagogós) < latină paedagogus, germană Pädagog.
Pronunție
- AFI: /pe.daˈɡoɡ/
Substantiv
Declinarea substantivului pedagog | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | pedagog | pedagogi |
Articulat | pedagogul | pedagogii |
Genitiv-Dativ | pedagogului | pedagogilor |
Vocativ | pedagogule | pedagogilor |
- persoană cu pregătire specială, care se ocupă, teoretic și practic, cu munca didactică și educativă; educator.
- persoană care supraveghează și ajută pe elevi la pregătirea lecțiilor în anumite școli sau în internate.
- (în antichitate) sclav instruit care însoțea pe copiii stăpânului la școală și îi ajuta la învățătură.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online