calitate

Din franceză qualité < latină qualitas, -atis.

• AFI: /ca.li'ta.te/

1. totalitatea însușirilor și laturilor esențiale în virtutea cărora un lucru este ceea ce este, deosebindu-se de celelalte lucruri.

   Caracterul lui e o calitate de preț.

2. însușire (bună sau rea), fel de a fi (bun sau rău); p. restr. caracteristică pozitivă, însușire bună.

   Calitatea unui lucru.

3. poziție, situație, titlu care conferă un drept.

   Are calitate de inginer.

4. (la jocul de șah) diferență de valoare între un turn și un nebun sau un cal.

• 1: însușire, virtute, (rar) bun
• 2: însușire, natură
• 3: titlu, autoritate, cădere, competență, drept, îndreptățire, (înv.) volnicie

• 1-2: cusur, defect, meteahnă, neajuns, slăbiciune, scădere

• califica
• calificabil
• calificare
• calificat
• calificativ
• calificație
• calimetrie
• necalificat

• (loc. adj.) De calitate = de calitate bună, de valoare.
• (loc. conj.) În calitate de... = cu dreptul de..., fiind...

• DEX online