spre

română

Din latină super.

(cu sens local) în direcția..., înspre, către, la.
Pornesc spre școală.
(în numeralele de la 11 la 19, formate prin compunere) adăugat la..., peste.
Unsprezece.
(cu sens temporal) în apropierea..., aproape de..., cam la vremea..., pe la...
Spre iarnă.
către ziua de...; dintre ziua de...; și ziua de...
Luni spre marți.
(arată o acțiune ulterioară celei exprimate de verbul precedent, având valoare copulativă) după aceea, și apoi.
(introduce un complement circumstanțial de scop) în vederea..., pentru a..., ca să...
Se duce spre a cerceta personal.
(introduce un complement circumstanțial de mod) (în așa fel) încât (să producă, să cauzeze cuiva ceva).
I-a dăruit o carte spre marea lui bucurie.
(înv. și reg.; introduce un complement indirect) echivalând cu..., drept, ca.
Spre răsplată, cer două lucruri.