sminti

Versiunea pentru tipărire nu mai este suportată și poate avea erori de randare. Vă rugăm să vă actualizați bookmarkurile browserului și să folosiți funcția implicită de tipărire a browserului.

română

Etimologie

Din slavă (veche) sŭmensti, sŭmenton.

Pronunție

AFI: /smin'ti/

Verb

Conjugarea verbului sminti
Infinitiv	a sminti
Indicativ prezent pers. 1 sg.	smintesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să smintească
Participiu	smintit
Conjugare	IV

(v.refl. tranz.) a-și pierde sau a face să-și piardă dreapta judecată; a înnebuni.
(v.tranz.) (pop.) a induce în eroare; a păcăli, a înșela.
(v.tranz.) a împiedica pe cineva să facă ceva.
(v.intranz.) (reg.) a greși.
(v.tranz.) (pop.) a mișca din loc, a clinti, a deplasa.
(v.tranz.) a strica; a vătăma.
(v.tranz.) (fig.) a răstălmăci spusele, cuvintele cuiva.

Cuvinte derivate

Expresii

(tranz.) A sminti (pe cineva) în bătaie = a bate foarte tare (pe cineva)

Traduceri

Referințe

DEX '98 via DEX online